La început n-a fost Cuvântul! N-a fost nici Alfa şi nici Omega! Nici Răul şi nici Binele! La început...(cu Î mare!)...a fost exact ce poate fi înainte de Început, adică exact ce-i şi după sfârşit...(cu S mare, desigur!)...Nici măcar Abstractul nu a fost, darămite Concretul! Nici măcar Nimicul! Apoi...(una câte una, unul câte unul)...au apărut Toate, a apărut Totul! A apărut Tot ce se vedea şi Tot ce nu se vedea...şi din care mai există Tot ce se vede şi Tot ce nu se vede! A apărut Universul, dar nu se ştia că-i Univers! A apărut Viaţa, dar nu se ştia că-i Viaţă! A apărut Moartea, dar nu se ştia că-i Moarte! A apărut Urâtul şi Frumosul, dar nu se ştia că-i Urât şi Frumos! Şi a apărut şi Ne/Mărginirea, dar nu se ştia că-i Ne/Mărginire! Şi a apărut Guturaiul, dar nu se ştia că-i Guturai! Şi a apărut şi Cancerul, dar nu se ştia că-i Cancer!...Apoi, pentru ca să se poată ademeni ori pentru ca să se poată alunga, pentru ca să se poată relaţiona/negocia, pentru ca să se poată cultiva/extirpa Tot/Toate, a apărut şi Cuvântul! A apărut, de pildă, cuvântul Şerban! Şi cuvântul Elisabeta! Şi cuvântul medic! Şi cuvântul doctor! Şi cuvântul speranţă! Şi cuvântul Mihai! Şi cuvântul Georgeta! Două cuvinte în formă de doctor în medicină: Elisabeta Şerban! Dar şi două cuvinte în formă de pacientă: Mihai Georgeta! Şi o bătălie profesionistă a doctorului cu afecţiunea pacientei aflate-n convalescenţă!
Apoi...(tot aşa, ca din Senin...şi tot aşa, ca din Nimic)...au apărut multe alte şi alte Cuvinte despre toate acestea de mai Sus şi de mai Jos, despre toate acestea dinainte...şi au început să zică! Să zică Dulce şi Amar! Exact aşa au zis: „Cred că s-a dus...aştept să se întoarcă/ Atunci...măcar aşa...din Întâmplare.../ fiindc-o cheamă-(n Lacrima mea largă)/ Dulceaţa echilibrelor precare!// Cred că s-a dus...şi nu a vrut să lase/ o vorbă desenată pe ţărână/ şi colburi, despre rochii de mătase,/ muiate-n stele, noaptea, la fântână!// Cred că s-a dus...şi nu mai vrea să vină.../ şi nu mai vrea să ştie despre mine/ nici un Cuvânt de când era Lumină/ şi n-aveam nopţi atâta de puţine!// Dar nu-i nimic...nimicul mă-mpresoară,/ vrea să mă doară, însă nu mă doare/ fiindcă am să-i dau (la primăvară)/ Amarul echilibrelor precare!”//...Sigur că da! Începe să se pregătească o floare pentru Elisabeta Şerban! Începe să se pregătească o floare şi pentru Mihai Georgeta! Începe să se înţeleagă foarte clar: la început n-a fost Cuvântul!...Iar acum, iată, Dumnezeule, câte Cuvinte...cu tine în frunte! Iată, numai şi numai Cuvinte de nădejde necondiţionată! Numai Cuvinte de mulţumire!...Sigur că da!
