Inimă de piatră, inimă de piatră,
zvârle-te-nspre geamul sufletului meu...
mi-i aşa de toamnă de la deal la vale,
şi din colo-ncoace, şi mi-i foarte greu
în singurătatea asta hotărâtă
să mă suie-n unghiul cum paingi şi praf,
unde stă icoana celui care-mi cere
vamă din albastrul sângelui moldav!
Zvârle-te şi sparge-l... că-i murdar de vreme
şi de timpul fără strălucirea ta,
n-are cum să treacă nici un întuneric
din firida-n care stă suflarea mea
şi numerotează cum şi cât mai are
pân-ajunge piatra salvatoare... hai,
ieşi din contra/starea crudă a uitării,
fii mai milostivă, mai senină, mai...!
Sparge-l... poate-mi intră strălumină-n oase,
din alcătuirea timpului trecut,
când erai mai caldă şi când Sfarmă-Piatră
era cel mai mare, cel mai cunoscut!...
Mi-i aşa de toamnă de la deal la vale,
şi din colo-coace, şi mi-i foarte greu!...
Inimă de piatră, inimă de piatră,
zvârle-te-nspre geamul sufletului meu!
