Doamna mea de dincolo de uşă, am o rugăminte fără leac:/ fii măcar o clipă mai miloasă, adu-mi (astăzi) fluierul de fag!/ fluierul acela de-altădată, când ziceam (din el) de dor prin lunci/ şi te aşteptam să vii pe vale, şi nici pân-acum nu (mai) ajungi!// Ai venit o dată, doar o dată...ş i-ai plecat spre deal, departe hăt,/ tocmai unde-ncepe tot nimicul!... dacă te întorci, am să-ţi arăt/ ce-ai lăsat în urmă, fără milă, şi ce însemnează ne/dreptate/ într-o clipă cât un veci de veci, şi-o mulţime de singurătate!//
Doamna mea de dincolo de poartă, în genunchi te rog foarte frumos:/ vino într-o fugă, într-un suflet... adu-mi (astăzi) fluierul de os!/ fluierul acela de atuncea, cel mai drag şi cel mai fermecat,/ cel de când ziceam (din el) doinirea şi stăteam la margine de sat/ şi te aşteptam să vii pe dealul unde doar o dată ai (mai) fost.../ şi-ai plecat spre vale, spre departe,/ spre strâmtoarea altui adăpost!// Poţi să te întorci, superbă Doamnă!... eu (mai) sunt oriunde şi oricum:/ dincolo de uşă şi de poartă, merg pe-acelaşi morganatic drum!// Car (pe vale) dealul, poate-aude şi-ndurarea ta! car dealu-n vale,/ poate vezi (şi tu) din depărtare, dintre flăcări lungi şi haimanale!/ poate ieşi din gheara veşniciei şi te-ntorci de tot în efemer,/ să-ţi (pe)trec prin fluier toată viaţa de aici şi tocmai până-n cer!//
Doamna mea de dincolo de zare, vino până-n lanul meu de orz,/ plin cu maci, cu triluri şi candoare!... (am şi zmeu, şi am şi făt-frumos!...)/ adu-mi măcar una dintre cele nouă fete sfinte din Olimp!/... am să-ţi trec prin fluier toată moartea!/ altceva nu am să-ţi dau în schimb!//... Măcar una: ceea care poartă liră, harpă... şi aduce chin/ celor blestemaţi să-ndure greul amăgirii până-ntr-un Amin!//
Doamna mea de dincolo de vreme,/ doamna mea de dincolo de timp:/ oare cine ştie să mai cheme/ (fără tine) fata din Olimp?/ fata care-a fost mereu frumoasă/ şi mi-a dat de dus şi de întors/ drumul înspre tine, înspre casă.../ drumul celui vrăjitor din O(r)z?// Doamna mea de dincolo de toate,/ doamna mea de dincolo de tot:/ în mărunta mea eternitate/ nu-i nimic... şi chiar că nu mai pot/ osteni-n zadar... trimit rugare/ să te-ntorci oricum, pe sus, pe jos!.../ Adu-mi fata, stăm în aşteptare:/ eu şi vrăjitorul meu din O(r)z!//...
[Publicitate: „uite cum trage prostul în pasăre!/... (oare ăsta-i ultimul risc?).../ mă uit ca prostul... şi mănânc zarzăre!... (vine pasărea cu-n glonte în plisc!)]”...
