Şi cât pe ce, atunci, era să-ntorc/ din drum, Căruţa, şi să mai rămân
încă un veac alăturea de Schit,/ la fel de credincios, ori de păgân,
la fel de mare, sau la fel de mic,/ la fel de dat drept hrană la-ntâmplare
la fel de inocent, de vinovat.../ şi (tot la fel) sclav (scump!) la fiecare
cuvânt al Vieţii şi cuvânt al Morţii,/ cuvânt al Osândirii prin Iertare!
(într-un cuvânt, cuvânt al Mântuirii/ prin Pogorâre şi prin Înălţare!)...
Dar n-am întors căruţa...şi-am ajuns/ în vremuri şi în timpuri controlate
de-un Zeu al Rătăcirii printr-un loc/ plin cu minciuni şi uri (ne)vertebrate,
plin cu de toate pentru toţi pierduţii/ la Loteria marelui Farsor
al proştilor trataţi cu vorbe goale/ şi duşi în „la” murdar, meschin, minor!
(într-un cuvânt, (con)dus (în)spre Ieşire,/ unde aşteaptă Surdomutul chior,
unde se dă Triumf şi Îngâmfare/ celor ce cred că Nimenea nu moare!)...
Parol, sigur că da...chiar am pierdut/ ce nu se mai întoarce Niciodată:
(ne)şansa de a fi (ne)cunoscut/ o Viaţă lungă şi o Moarte lată!
şi chiar şi (ne)norocul de-a fi fost/ (pe talpa Ţării) simplă bătătură,
departe de „nitam” şi de „nisam”, de „treacă-meargă”, şi de „mură-n gură”!
Şi chiar declar: acuma-i prea târziu,/ acum e timpul dat Nemerniciei,
să-l joace la şeptic şi la barbut,/ scuipând vârtos pe harta României!
Parol, sigur că nu...nu recunosc/ pe nimeni din această Blestemare
şi din acest scârbavnic Balamuc/ umplut cu porci şi miei de Sărbătoare!
Nu recunosc şi n-am să dau nicicând/ vro semnătură Resturilor ceste,
care se-ntind, se înmulţesc şi put/ a bube „dulci”, a bude şi a peste!/
Parol, sigur că da...încerc măcar/ să-mi amăgesc sfârşitul, să-mi dau huţa
iluzia prin Morile de Vânt.../ însă regret că n-am întors Căruţa!
Ochii culeg din curcubeul drept/ Eternitatea florilor de câmp,
şi-s lacomi...nu le-ajunge...şi mai vor.../ (are dreptate curcubeul strâmb!)...
Sumă de sus şi Jos, în Rogvaiv,/ în sens Înalt şi în nonsens tălâmb,
fiu al Luminii şi al Ploii, scurt.../ (are dreptate curcubeul strâmb!)...
Drum de suit sub Talpa unui Cer:/ secret banal pe irisul de tâmp...
unii îl vor în traistă şi-n iatac.../ (are dreptate curcubeul strâmb!)...
Frumos de Geniu, curcubeul strâmb/ e mult mai lung...şi chiar mai înţelept
ar fi să treceţi Dincolo, pe el...(are dreptate curcubeul drept!)...!...
