Auzi, nene, minunăţie?! Cică „jur pe salcâmul meu de onoare”! Şi cică „jur pe vişinul meu de onoare”!...Eu ce să mai spun? Eu ce să mai comentez? Eu pe ce să jur? Jur pe Vremelnicia mea de onoare că am ratat milimetric Veşnicia! Cine se face vinovat de această „Salvare”? Oare chiar Ăla şi-o fi băgat coada şi m-a lăsat pe afara Nemuririi? Nu-mi vine să cred! Nea epitropu-i om de Biserică, şi-i responsabil cu Candoarea, şi nu admite nici un fel de Sarsailă împrejuru-i şi în limita razei sale de acţiune duhovnicească! Atuncea, jur pe Mirarea/Admirarea mea de onoare că abia aştept să se facă mâine, să cânte cucul de şaptesprezece ori în zarzărul înalt cât clopotniţa, să se audă dangătul de Vecernie în clopotniţa înaltă cât zarzărul...şi să mă dumiresc în legătură cu Secretul de care Batog m-a făcut curios, nerăbdător şi neliniştit după ratarea Şansei de a răsplăti rămăşagul pierdut!
Sigur că da! E mâine! Cucul şi Clopotul mă anunţă că am o problemă arzătoare la ordinea serii! Şi că trebuie să mă prezint fără mofturi la Masa Destăinuirii, la Solemnitatea Împăcării cu Sine, la Trecerea Deşertăciunii prin Amăgire şi prin Dezamăgire cu Agheasmă!...Sigur că da! Mă îmbrac în haine elegante şi sobre! Haine de Viaţă, nu de Moarte! Nu cobor cu liftul! Cesta-i posibil să se blocheze şi să nu mai ajung la Cina cea de Taină a Destăinuirii! Că nea Ion Emil Batog a zis că frige şi o plită cu ciuperci! A zic că face şi sarmale de post, cu bulgur tras la râşniţă, învelite foi de podbal! A mai zis că face şi covaşă! Şi burcă! Cică are şi perje uscate-n lozniţă! Şi bostan copt în rolă! Şi cartofi în spuză! Şi mai cică are şi mere tăiate-n felii subţiri şi deshidratate-n podul casei! Şi gutui păstrate la fereastră, lângă muşcate, printre violete, printre cărţi cu poezii şi psalmi, printre fotografii muiate-n alb şi negru, sub umbra icoanelor, sub sacra tăcere şi pază a paingilor nemuritori!
Sigur că da! Mă apropii în şoaptă! Mă crucesc în faţa Bisericii! Credincioşi fără cusur vin şi pleacă înveşmântaţi în smerenie şi-n toleranţă! Slujba de Vecernie-i în toi!...Intr-un Timpul şi-n Spaţiul epitropului Ion Emil Batog! Mă aşteaptă cu toate cele înşirate mai Sus! Bolul cu Agheasmă tronează-n mijlocul Tainei şi-mi aduce aminte de tot Busuiocul şi de toate Fântânile din Lume!...(Stai să vezi!)...
