Da... cum ziceam în ziarul de ieri, simt adierea şi aroma Busuiocului din toată Viaţa, simt murmurarea şi curăţenia tuturor Fântânilor din Copilărie, aici, lângă Palmierul pentru care am pierdut întâlnirea cu Eternitatea! Da, sigur că da! Aici, la Masa unde urmează să înceapă Cina cea de Taină a Destăinuirii, unde începe, iată, Marea Desluşire!... Da, epitropul Ion Batog mă îndeamnă să mă comport cu îndemânare, mai cu seriozitate... să nu-mi mai crape obrazul de ruşinea Datoriei neîmplinite! Şi-l ascult: "Nea Zimbrule, vreau să-ţi mărturisesc Sincer, cu toată Adeverirea din Umila mea Putinţă, că un Vis te-a salvat de la Veşnicie! Ştiu că nu-ţi vine să crezi, dar ai să te convingi imediat! Un Vis pur şi simplu, cum arar se-ntâmplă în trecerea unui Muritor prin Viaţă, dacă acceptăm că Viaţă-i ceastă umblare de colo-colo, încet sau repede, către Nicăieri! Adică, să poţi pricepe şi să poţi crede mai abitir decât te trădează mirarea aşternută pe suprafaţa ochilor tăi, eu, Ion ca şi tine, am visat că Cineva/Ceva s-a suit în salcâm şi-n vişin şi a tăiat crengile exact de la întâlnirea cu trunchiul! În aşa fel le-a tăiat, încât să se desprindă la cea mai mică şi uşoară clătinătură! Şi, ai văzut ce-ai păţit, da? Sau, mai bine-zis, ai văzut ce n-ai păţit, da?... Desigur, am vrut să aflu Cine-i ori Ce-i acel Cineva/Ceva, dar m-a lăsat fără răspuns la întrebarea mea rugătoare! Mi-a sugerat să citim mai cu atenţie, în Vechiul Testament, devastatorul dialog dintre Dumnezeu şi Moise când acesta din urmă a fost trimes la Faraon pentru ca să-i salveze pe copiii lui Israel! Tu ai citit vreodată acest Dialog? Dacă ai citit, ai pătruns Esenţa/Sensul celui mai Pur şi mai Simplu schimb de cuvinte/propoziţii Celeste/Astrale? Dacă nu, nu! Va să mai citim încă o dată, de două ori, de nouă ori! Dacă da, da! Dar va să mai citim încă o dată, de două ori, de nouă ori! Până vom crede într-adins vom citi! Până vom crede că un Vis poate fi Tămăduitor şi Salvator şi Îndreptător!... Îţi pare rău că Visul meu te-a lăsat în Vremelnicie? De ce eşti aşa contrariat? Hai să te uiţi la crengi şi să vezi Lucrarea Dumnezeiască! Aceste crengi ţineau şi un elefant, darămite un omuleţ, fie el şi botezat/poreclit zimbru în convenţionalul scris şi vorbit al Deşertăciunii cestei Omenimi! Te-ai lămurit că Cineva/Ceva te-a ajutat/obligat să rămâi Aici? Păi, ce? Tu crezi că ai voie să pleci aşa, când vrei şi cum vrei? Mai ai încă multe Cuvinte de Onoare! Jur pe Salcâmul meu de Onoare! Jur pe Vişinul meu de Onoare!”... (Stai aşa!)...
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (XII) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
