Nu se pune virgulă între Cer şi Dumnezeu (II)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

În cultul arhaic al Primăverii, sărbătoarea religioasă a Paştilor reprezintă, pentru creştini, celebrarea Învierii Domnului Iisus Christos, şi pentru evrei înseamnă o continuă aducere-aminte a ieşirii/fugii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise! Sigur că da...paştile au constituit şi constituie bucăţile de pâine care se împart la biserică în noaptea slujbei de Înviere, întru eternă amintire/slăvire a Celei care-i „pâinea noastră cea de toate zilele”, despre acest citat din Tatăl Nostru rugându-mă/impunându-mi să cred şi să spun cu mare şi aleasă plecăciune că reprezintă unul dintre versurile celei mai frumoase Poezii din Univers!...Sigur că da! Nu? Da! Sigur că da! Da, numai dacă pe abscisele şi pe ordonatele Sublimei Ecuaţii Universale pot să pricep care-i cel mai scurt drum până la Dreapta Lui! Care-i Calea, adică! Da, numai dacă în matematica muzicală sub/cuantică îmi poate ajunge ochiul de Argus, să descifreze simbolul Păcii, metafora Iubirii ca Unitate Sacră de geniu! Da, numai dacă pot desluşi cum în gramatica Divină nu se pune virgulă între Cer şi Dumnezeu! Da, numai dacă ştiu să ies la Drumul Mare al Alcătuirii Sale Sacrosancte, drum din care, cum scrie poetul Ioanid Romanescu, „am ales mereu câte-o cărare”, pentru că-i mai sigură şi mai frumoasă o cărare prin lanul de grâu, cărare pe care chiar grâul pleacă acasă şi intră în Pâine! Da, numai dacă îmi pot întreţine imaginea Fiului cu Crucea în spinare, silabisindu-şi Viaţa pe Golgota Lui şi a noastră! Da, numai dacă îmi mai pot aduce aminte că drumul spre naşterea mea, drumul până la gândul Mamei de a mă naşte nu poate trece decât prin Mântuirea dăruită ei şi dăruită şi mie, prin Hemocraţia Sa, prin Puterea Sângelui Său, adică!

În cultul arhaic al Primăverii, celebrarea anuală a celei mai importante sărbători creştine reprezintă un Început, un mereu Început! Sigur că da! Fiindcă Sfârşitul este o sumă infinită de Începuturi, o sumă infinită de iertări şi păcate, o continuă Mântuire şi Înălţare la Cer, adică la Catapeteasmă, adică la Unicul Perete care desparte Nimic de Tot, de Altarul Divin! Sigur că da: până la Susul de Jos, dar şi până la Josul de Sus, pentru că acest Tot nu are nici sus, nici jos, nici înainte şi nici înapoi, nici la stânga, nici la dreapta, nici încolo şi nici încoace! Adică, altfel spus, e şi Acolo, e şi Aici, este Unic şi are Centrul peste tot şi totdeauna! Şi toate: o sumă infinită şi eternă de Icoane cu Fiul Ei la sânul Mamei Sale din tot/ dea/ Una!        

Citit 650 ori Ultima modificare Vineri, 14 Aprilie 2017 18:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.