Cu ochii pe zare, taman lângă cer,/ se duc să aducă
iertare şi pâine şi vorbe de duh/ şi apă şi rugă!
Se duc şi se-ntorc tocmai seara, târziu,/ cu traistele pline,
cu sufletul plin şi cu gândul mereu/ la tine, la mine,
la el şi la ea şi la toţi cei rămaşi/ acasă, n-ogradă,
să-nveţe corect, să viseze frumos/ la mamă şi tată!
Cu ochii pe zare, taman lângă cer,/ mi-i chem şi mi-i caut
să-mi pună răbdare-n vioară şi-n vis,/ şoptire în flaut,
mirare-n cuvânt şi ardoare în dor,/ poveşti în firidă,
muşcate-n fereastră, gutui în pridvor/ şi turte pe plită!
Să-mi pună o pasăre-n teiul bătrân,/ să-mi cânte din lună
sonata aceea, şi-n suflet să simt/ strigare nebună
la pururi păsare de cei care sunt/ dincolo de ape
şi parcă îşi caută rostul de-atunci, / pe-aici, pe aproape!
