Aşa mi-a zis: fiindcă trebuie să ajungi la capătul Celălalt, vorbeşte cu drumurile şi cu florile de câmp! Şi ai grijă de inimă, să-i fie cald în lumea asta rece şi care surâde strâmb! Aşa mi-a zis: fiindcă acest Celălalt capăt stă Dincolo de zare, trebuie, mai întâi şi mai întâi, să ajungi în zare, unde te aşteaptă două curcubee: unul mic şi unul mare, adică unul de bărbat şi unul de femeie!
Aşa mi-a zis: nu cumva să-l iei pe cel de bărbat...fiindcă-i păcălitor şi ascunde Lumină în carâmb! are cal de lemn şi leagănă Atena şi Roma în pat! durează puţin şi umblă cu sufletul strâmb!
Aşa mi-a zis: i-al pe cel de femeie...fiindcă-i mai cald! şi nu are nimic în minus, nu are nimic de ascuns!...ia-l, şi, dacă nu există capătul Celălalt, poţi să strigi şi să fii auzit în toate capetele toatei Lumi: am ajuns! am ajuns!
Aşa mi-a zis: vezi să nu calci pe cicoare! vezi să nu calci pe sulfine!/ ia-ţi rochia aceea! ştii care?! şi vino! şi vino la mine!/ încolo-i un fel de încoace când ochi-i întinzi înspre cine-i/ Acolo...şi-aşteaptă (în pace!!!) să vină pe marginea Cinei/ Acea fără care nu poate dura până-n Cer o Nirvană!.../ ia-ţi rochia fără Păcate şi sui pe Altarul de Ană!
Aşa mi-a zis: eu abia mai aud un tic-tac ostenit/ şi o flacără-ncet cum se duce-n chibrit!/ hai să mergem pe dealuri, la noapte, haihui!/ hai, marmora mea, hai să facem statui!/ hai să facem statuile celor ce-au fost/ şi mi-au dat şi mi-au spus nu cumva fără rost/ să trăiesc pe această mărgică de lut!/...ale celor întorşi (de la moarte) pe scut!// hai, marmora mea, nu auzi cum se zbat/ din zadar în zadar, din păcat în păcat,/ atâtea silabe pe ruguri şi-n rugi!.../ nu-i mai bine să fug? nu-i mai bine să fugi?// eu abia mai aud un răstimp ruginit,/ cum ferestrele toate (la noapte) se-nchid!.../ hai, marmora mea, hai să-mi treci peste prag,/ hai...şi-auzi cum tic-tac întră-ncet în tac-tac!
Aşa mi-a zis: n-ai cum să vii, dacă nu pleci!/ n-ai cum să pleci, dacă nu vii!! ia-ţi tot ce vrei şi pleacă-n veci!/ ce teamă ţi-i! ce teamă ţi-i!// de ce ţi-i teamă? ai curaj/ să recunoşti ş-apoi să-mi spui:/ tu duce-te-ai, eu duce-m-aş.../ că suntem toţi ai nimănui???// sigur că da...nu ai curaj!/ întoarce-te-ai, întoarce-m-aş!/ să ne suim unde nu-i loc/ pentru cei fără (ne)noroc!
