O întâlnire de gradul Zero (I)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Printr-o convorbire literară specială şi posibilă numai şi numai când timpul nu mai are spaţiu şi spaţiul nu mai are timp, ne-am înţeles asupra Rostului nostru într-această lume şi în lumea cealaltă, chiar dacă amândouă sunt nişte Mistere fără de care n-ar avea farmec nici una, fără de care ar lipsi orice vis, orice ţel şi orice nădejde (şi deznădejde) specific omenească! Ne-am înţeles şi am stabilit să ne întâlnim exact la jumătatea distanţei dintre locul în care se află ea şi locul în care mă aflu eu, adică pe costişul schitului Zimbru, unde toate casele sunt la marginea satului! Să ne întâlnim la ora când stelele mor de somn şi se duc la culcare! Să ne întâlnim la ora când greierii cântă din ce în ce mai puţin şi mai încet, cu ochii închişi! Să ne întâlnim la ora când fluturii se trezesc şi-şi fac înviorarea! Să ne întâlnim la ora când mama pleacă la deal sau la vale, cu sapa-n spinare, să netezească obrazul pământului, nu cumva să se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu! Să ne întâlnim la ora când şi tata pleacă la deal sau la vale, cu coasa-n spinare, să taie pelinul vieţii şi al morţii, care pelin, cu cât îl tai de mai multe ori, cu atât creşte mai mult, mai înalt şi mai amar! Să ne întâlnim la ora când Maria Holbură iese de sub crucea de lângă linia ferată, îşi ia crucea-n spinare şi umblă prin sat, nu cumva să creadă lumea că a murit călcată de-un tren încărcat cu haine de mire şi rochii de mireasă! Să ne întâlnim la ora când şi Francois Villon vine din legendă, fără mâna dreaptă, pe care i-a tăiat-o cineva, aşa, pentru ca să nu mai scrie Balade celebre, cu schepsis, rezistente la vreme şi la timp, chiar şi după cinci sute şi cincizeci de ani! Marele poet-vagabond vine fără cruce! Fiindcă, după ce a rămas numai cu mâna stângă, a dispărut din jur şi din jurul jurului, din Calendar şi din lăcomia/rigoarea oricărui Cimitir! Costişul Zimbrului se află la jumătatea distanţei dintre mine şi Francois, dintre mine şi Tot, dintre mine şi Nicăieri, dintre mine şi Totdeauna, dintre mine şi Niciodată! Villon vine la întâlnirea cu Holbură şi cu mine!

Gata, se revarsă zorii! Gata, se apropie ora Astrală a Re/Vederii! Gata, începe să se audă Apropierea! Gata, începe să se vadă conturul elegant al Poeziei! Din ce în ce mai bine începe să se vadă! Vine să ne dea câte o Lucrare de Control la Candoare, la Caracter şi la Inefabil! Vine să ne asculte şi s-o ascultăm la umbra uriaşă a Schitului, aşa, cum la umbra uriaşă a unui Fluture Necunoscut!... (Stai să auzi şi să vezi!)

Citit 163 ori Ultima modificare Duminică, 16 Iulie 2017 17:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.