1. Introducere
E frig...tu alergi pe catete, spre marile noastre duminici!/ vii parcă a ultima oară şi parcă ai ochii hercinici!/ Găseşte o ipotenuză! (aşa ţi-am şoptit la-nceputuri!)/ şi tu ai crezut că triunghiul dreptunghic e sumă de fluturi,/ de fluturi salvaţi cu iubire/ în micile lor policlinici,/ cu toată mirarea şi mila din ochii tăi mari şi hercinici!// Ai grijă, că nu totdeauna triunghiul drept are dreptate!/ alege-(ţi) o ipotenuză/ şi află mai multe pătrate!/ E bine...(aleargă! aleargă!)...pe micile tale catete!?/...(aşa nu ajungi niciodată în marile mele regrete)!// E frig...şi aştept (cu sfială) căldură din ochii hercinici,/ chiar dacă porneşte Târziul în Marile noastre Duminici!
2. Cuprins
Chiar mi-i dor de Don Quijote...(drept, naiv şi sfânt!).../ Fără el, încep să moară morile de vânt,/ intră plânsu-n Rosinante, doliu-n Cavaleri,/ casa-n lut şi lutu-n oale...n-ai cui să-(i) mai ceri/ preţ de-o vorbă, preţ de-o lance, preţ de-un simplu scut,/ să-(ţi) salvezi o Dulcinee din (Ne)Cunoscut,/ să-(ţi) plăteşti o Aventură şi să (re)cunoşti/...(pentru zei şi sclavi şi lacrimi şi deştepţi şi proşti)...:/ am zvârlit războiu-n pace, pacea în război,/ i-am dat foc marelui Unu...(de la sfântul Doi!)/ să-(şi) aprindă Timpul, Spaţiul, Vremea, Rostul când/ bat piroane-(n geam şi-n drepturi) strâmbii pe Pământ!
3. Încheiere
Chiar mi-i dor de Don Quijote...(sfânt şi drept la sfat!).../ Fără el, prea-i mult năprasnic, trivial şi plat,/ prea se dau gunoaie-n stambă, lupi şi gorobeţi.../ şi-mi smulg ochii şi-mi scot caii verzi de pe pereţi!/...Fără el, nici Sancho Panza nu mai are cum/ face zâmbet la mulţimea gloanţelor dum-dum/ din vulgar, din sec, din silnic, din scârbos, din rău...!/ Fără el, şi Doi şi Unu-şi plâng de milă!...Zău:/ timp de-o vorbă, timp de-o lance, timp şi preţ oricând/ am să-ncerc să-(mi) strig Salvarea Morilor de Vânt,/ să plătesc îngăduinţa celor care bat.../ bat piroane-(n geam şi-n drepturi) cestui Don Curat!
