Iată: această dumnezeiască Alcătuire, această halucinantă Minune în mişcare nu poate fi Alta decât Aceea de Atunci, din acel Demult pierdut în Labirintul sacru al Memoriei mele, al Memoriei tale, al Memoriei lui! Pierdut, adică rămas într-o Uitare (ne)acceptată de nici unul dintre ceste trei pronume personale deştepte şi înfumurate până dincolo de paroxism!
Iată: această dumnezeiască Alcătuire nu poate fi Alta decât cea de Acum! Leită cu cea de Atunci, dar mai săracă, parcă! Aceasta şi Aceea: două Tăceri absolute şi puse-n Ecuaţia precară a unui concret/abstract confuz, a unui clar/obscur fără discernământ, a unui nitam-nisam din ce în ce mai greu de suportat pe abscisa şi pe ordonata imoralităţii/amoralităţii contemporane!
Iată cum dumnezeiasca Alcătuire de Atunci... (din acel Demult mai mult sau mai puţin în/depărtat)... se apropie de Alcătuirea de Acum... (cest Acum mai mult ori mai puţin in/controlabil)... şi parcă au să-şi transmită ceva reciproc, în regim de maximă urgenţă, iar nu să-şi reproşeze vro greşeală, vrun păcat din pe/trecerea lor printre cântarea de Leagăn şi cântarea de Prohod!
Şi iată cum, într-o sarabandă fără precedent şi într-o devălmăşie aşijderea, ceste două Alcătuiri tind să-(şi) atingă Punctul critic al Apropierii, ca şi cum e pe cale să se mestece şi să se amestece prefaţa cu postfaţa şi introducerea cu încheierea, ca şi cum e pe cale să se întâmple mult ne/aşteptata şansă a Izbânzii şi vicleanul noroc al De/Săvârşirii!
Şi iată cum... (din clipă în clipă şi din vorbă în vorbă, din treaptă în treaptă şi din frunză în frunză, din lacrimă în lacrimă şi din resemnare în resemnare)... se aude şi se vede limpede, din ce în ce mai limpede, sosirea marii Rostogoliri, impactul şi dezlănţuirea, descătuşarea şi pornirea înspre Capătul Celălalt!
S-aude că vine să vadă cum tac şi cum tremur când pleacă/ spunându-mi: rămâi şi ascultă o lebădă neagră, chiar dacă...!// Trecutul - o lebădă neagră - mănâncă şi doarme cu mine,/ citeşte şi zice: bătrâne, e scris şi se vede că vine!// E scris peste tot, peste toate... pe cer, pe pământ, pe zăpadă.../ pe noapte, pe frunte, pe apă: s-aude că vine să vadă!// Trecutul - ce lebădă neagră!... Prezentul - ce rudă săracă!.../ ascultă, bătrâne, ascultă cum râd, se fac stoluri şi pleacă!//
