Prietenul meu, monşer Ion Emil Batog, îşi face scară! Scară (până) la Cer, cică! O face cu lemn de tei! O face cu migală! Cu meticulozitate o face! A început-o de multă vreme! Nu s-a grăbit! Că doar Cerul nu se mută din loc! Ca să nu facă vro greşeală-n facerea scării, de asta nu s-a grăbit! Mai are puţin, şi-i gata! Doar câţiva fuscei mai are de pus la capătul dinspre Cer al acestei scări miraculoase! Dacă te uiţi la ceastă scară construită la scara unu pe unu, nu ai cum să-i zăreşti capătul de Sus! Şi, dacă te sui să-i faci o probă înainte de a fi gata, nu ai cum să-i zăreşti capătul de Jos! Ce mai tura-vura, nici un scărar din toată lumea, fie el şi celebrul stareţ Ion din muntele Sinai, cel care a scris „Scara Paradisului”, nu-i în stare să alcătuiască asemenea urcătoare (până) la Cer! Abia aştept s-o termine şi s-o sfinţească, să facem sindrofia de inaugurare şi s-o încercăm şi să vedem cine are curaj să se suie primul, tocmai Acolo!
Ieri, chiar când aşterneam pe hârtie aceste cuvinte, monşer Ion Emil Batog mi-a semnalat (telepatic şi persuasiv) că scara-i gata şi că trebuie să merg (urgent) în ograda bisericii pe care o administrează, unde scara mă aşteaptă [rezemată într-un plan (imaginar) de şaptezeci şi cinci de grade] s-o văd şi s-o analizez, să-(i) rostesc o cuvântare şi să beau un ciocănel de agheasmă „trasă” de trei ori, întru slava şi rezistenţa cestui Substantiv Propriu, unic prin importanţă, nemaiîntâlnit pe suprafaţa Rotundului de Lut!
Sigur că da! Imediat, după înştiinţare, grăbesc paşii spre Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, cel purtător de Biruinţă, bineînţeles! Trebuie să ajung în timp util, să nu pierd ritualul, să nu ratez „botezul” cu agheasmă, să fiu de faţă, cum am fost şi când săracul Jack, din povestea lui Joseph Jacobs, şi-a inaugurat salvatorul vrej de fasole! Însă, stupoare, în ograda eforului - nici ţipenie! Parcă un fel de tristeţe paranormală pluteşte-n văzduhul cu turlă şi clopotniţă, cu nuci şi salcâmi şi vişini, cu păsări date-n tăcere şi-n mirare! Întreb omul de la pangar şi acesta-mi spune că „jupânul Ion Emil Batog a plecat cu scara-n spinare, acum vro câteva minute în urmă, a plecat încolo, nu ştiu exact în care direcţie, înspre care punct cardinal, a plecat fără să spună amănunte... şi foarte supărat din cauză că, a zis, (i) se strecurase (voit sau nu) o eroare gravă în Proiectul şi, implicit, în Facerea Scării”!... (Stai să afli!)
