O femeie după gratii

Scris de Ion Zimbru

Marți, 15 August 2017 00:00

În fiecare zi o văd după gratii! Şi o salut! E foarte frumoasă! Şi îmi răspunde la salut! E foarte amabilă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, nu cumva să se „prindă” şi să-mi interzică accesul prin dreptul ei! E frumoasă şi amabilă, însă foarte tristă! Mă uit (şi o admir) pe furiş, mă repliez, mă pliez din nou şi mă întreb: oare cum şi de ce o fi ajuns după gratii această dulceaţă de femeie amară? Oare cu ce-o fi greşit? O asemenea splendoare, chiar dacă ar fi greşit, nu trebuie ţinută închisă, nu trebuiesc puse zăbrele între ea şi afară! E păcat! E cel mai mare păcat! Oare cum poate trăi închizătorul când ştie că ţine (şi zi, şi noapte) o năucitoare după gratii? Oare ce fel de suflet are? Chiar l-am întâlnit într-o rea dimineaţă şi chiar i-am spus reproşându-i: „Domnule închizător de femei după gratii, de ce sunteţi fiară? De ce ţineţi după zăbrele această făptură halucinogenă?”...Încuietorul îşi strâmbă nasul şi sprâncenele şi urechile şi gura şi sufletul...şi-mi zvârle şuierând ca balaurul ajuns boss, dar cu nemernicia/prostia la zi: „Aşa vrea muşchii mei şi valorile mele! Şi să nu te mai prind p-acilea, că-ţi rup picioarele! Şi ce te freacă grija c-o ţin după grătar? Hai, tuleşte-o!”...Desigur, am tulit-o! Că n-am gătire şi curaj să-mi pun mintea cu-n analfabet huruindu-şi limuzina cu manele prin astă cetate aflată la limita de supravieţuire fizică şi morală, nu?...Am tulit-o, dar m-am întors, pe ascuns, prin spatele cruzimii, ca s-o mai văd şi s-o mai admir şi s-o mai consolez pe trista şi stupefiata femeie de după gratii! Şi chiar mă duc şi o mângâi sufleteşte, în fiecare ziuă şi-n fiecare noapte! Şi chiar văd că-i face bine prezenţa mea, dar zice că n-are încotro, n-are de ales...şi că trebuie să stea după vergelele/drugii închizătorului încuiat!...Ca o felină-i frumoasă această femeie! Tare i-aş mai da drumul să plece în junglă, unde-i s-ar simţi în largul rostului ei! Dar nu pot, că mă sfărâmă încuiatul! Doar atâta pot să-i spun uluitoarei de după grătar: „doi ochi după geamul cu gratii/ există, există, există/ şi plâng şi se uită la mine:/ panteră frumoasă şi tristă!// frumoasă şi fără scăpare/ în lumea cu hâzi şi cu hâde.../ la noapte, îi duc nişte lună/ ş-oleacă de greieri, să-i cânte!// nu ştiu dacă are vro milă,/ dar cred că e foarte flămândă.../ mă fac demâncare, de sete/ şi stau după gratii, la pândă!// mănâncă-mă, doamnă panteră.../ şi vino afară.../ e vreme/ să dăm dezlegare iubirii/ prin cele mai lungi crizanteme!”//...Nu?...Sigur că da!