Stai mai încet şi dă-te mai încolo! (I)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Fiindu-mă la îngropăciunea unui fost camarad – Dumnezeu să-l ierte, că tare m-o mai frecat prin râpile şi prin glodurile şi prin cimitirele Patriei! – mă comport corespunzător cestui ceremonial cernit, smerit, udat din abundenţă cu lacrimi de căprioară, de crocodil, de nevăstuică, de amantă, de duşmani şi prieteni şi bibici şi pomanagii cu/tremuraţi şi întrerupţi de atâta durere de/mascată cu damfuri de rachiu ieftin, cu arome de vin numai bun pentru conservatori...şi cu multe alte şi alte trucuri folosite în prilejuri unice, cum este şi acest fel banal de despărţire şi desfacere în factori primordiali! Căci banală-i moartea unui om, fie el şi lichea, cum a fost acesta, nu? De ce spun că a fost lichea? Păi, jur pe mitraliera mea de onoare, l-am avut comandant de grupă-n desfăşurarea stagiul militar obligatoriu şi, cum ziceam oleacă mai sus, şi-a folosit întreaga-i dotare fizică şi cerebrală de secătură oltenească pentru a mă face vajnic apărător al ţării, pentru a nu permite nici unei muşte străine să împuţească văzduhul şi să murdărească pământul unei bucăţi de pământ numit Republica România! De acord cu intenţiile sale şi cu ale orânduielii de atunci, însă metodele folosite de acest mort depăşeau pragurile de sus şi de jos ale umilirii, demonstrau exact ce-mi spune prietenul Romică Bălan, maior în Rezervele Militare Strategice ale Apărării Naţionale: „Unde se termină Logica, începe Armata!”...În treacăt fie zis, înghit această axiomă, dar nu pot să nu contracarez: „Unde se termină Armata, nu înseamnă că începe Logica!” Da? Mai ales că, acum, mai mult decât oricând în Istoria Ţărişoarei noastre, se vede câtă Logică funcţionează şi în Armată şi în Civilie, nu? Ziceţi şi dumneavoastră, ce fel de apărător de nădejde să facă din mine ilustrul comandant ajuns în sicriu, dacă mă punea să merg în pas de defilare printr-un noroi înalt până la genunchi? Ori mă obliga să mă duc şi să cotrobăiesc printr-un cimitir aflat în proximitatea unei Unităţii Militare din celebrul oraş Giurgiu, unde-mi „satisfăceam” perioada de instrucţie, şi să adun şi să-i aduc olteanului toate lumânările de pe morminte? Şi multe şi multe alte „practici neregulamentare”, cum erau alintate şi re/numite (în limbaj cazon) aceste frecuşuri/barbarii fără de care, pasămite, nici glonţul nu catadicsea să zboare din puşcă! Una peste alta, se observă din MIG-ul lui Putin în ce hal a ajuns Armia Română după atâta amar de instrucţie până la os şi până când am ajuns să credem că ne apără De-Veselu(l) Trump!...(Pe loc reapus!)

Citit 988 ori Ultima modificare Miercuri, 16 August 2017 21:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.