Onorabilul Eric Hamilton, pseudonimul americănesc al gălăţeanului Dumitru Gheorghiu din Florida, mare admirator şi sponsor de Poezie şi Candoare, dar şi iubitor de Operă/Operetă, mi-a sugerat să public în ziarul "Viaţa Liberă" un text amintitor/comemorativ despre/pentru Elena Patrichi, fostă mezzosoprană, dar şi "întemeietoare" a Teatrului Muzical "Nicolae Leonard"!... Sigur că da! Onorăm această rugăminte şi, astfel, măcar pentru o Clipă, închidem Cortina Uitării şi deschidem Poarta Nemuririi unei Artiste pe care am admirat-o şi am aplaudat-o pe scenă şi pe care am văzut-o, poate, pe străzile Oraşului Nostru! Prin urmare, să ne comportăm ca atare!... "Îmi cad gutui pe lipsa mamei,/ îmi cad gutui pe lipsa ta/ şi-mi scriu pe brumă urme care/ poartă ceva spre altceva.../ poartă cu dragoste şi ură,/ întâmplător şi dinadins,/ cu lacrima şi umilinţa/ învingătorului învins,/ dar şi cu lustrul şi trufia/ învinsului învingător/ când cumpără sosirea morţii/ şi-o dă la cei care nu mor.../ poartă sărutul împăcării,/ otrava despărţirii când,/ sub putregaiul resemnării,/ dă-n foc şi nu mai stă la rând.../ poartă senin şi-ntunecare,/ poartă nimic şi totul... dar,/ la urma cestor urme, oare-i/ liman şi rost să am habar/ cine rodeşte şi-alăptează/ răspuns la "nu", răspuns la "da"/ şi la-ntrebările de-a pururi:/ care "ceva"? ce "altceva"?// Îmi cad gutui... şi iau aminte/ cu sfiiciune: parcă ieri-i/ când căutam prin sus(uri)-jos(uri)/ să iau ce este al căderii/ şi să i-l dau ca pe o plată/ pentru târziu, pentru devreme.../ poate-şi ia rochia suirii/ şi se lungeşte-n crizanteme/ şi-adoarme şi porneşte visul/ cum tu, gutuile şi mama/ veniţi încet, la începuturi,/ fără regret şi fără teama/ de cel "ceva" purtat în sineşi,/ necunoscut, spre "altceva"/ necunoscut şi tot în sineşi.../ În lipsa mamei şi a ta,/ suirea pleacă din visare,/ timpul se suie în cădere:/ parcă s-aude "mergi cu bine",/ parcă aud "la revedere".../ Îmi cad gutuile pe casă şi cred că-s ultimele stele.../ şi toate cele-s toate-acestea.../ şi-acestea toate-s toate cele!"//... [Publicitate: "şi unde pleci?!... tocmai acolo pleci/ şi-ajungi mereu, dar fără să te-ntorci.../ nu zici nimic, s-aude numai glasul/ numelui tău, de parcă nişte orgi/ adună-n goluri plâns şi râs şi tot/ ce-i dat precar şi trainic şi, vibrând,/ transformă-n cvarte, cvinte şi octave/ triumful trist al morilor de vânt!" - (Maria Lacrimă)]... Sigur că da!
Ceva şi Altceva (aria Iubirii din opera Uitării) Scris de Ion Zimbru
