Florica (III)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Deseară e sâmbătă. Şi e ceai la Florica. Şi sunt chemat şi eu. Sunt chemat să-mi întreţin iubirea şi să fac atmosferă mai acătării. Că ăştia, invitaţii de regulă, miros a tămâie tocmai de pe strada Română. Prin urmare, vin de la muncă pe la ora trei jumate post meridian, nici nu mă ating de borşul cu fasole lăsat de tanti Maria în odaie, pe masa de-o persoană. Şi nu mă ating nici de paharul cu vin de poamă lăuruscă, lăsat de nea Ion lângă castronul cu borş. Şi nici de felia de cozonac pe care Tanţa, fata cea mai frumoasă şi mai mare a gazdelor, mi-a pus-o lângă pahar. Dar cum să-mi trebuiască haleală când gândul la "ceaiul" înserării mă proiectează în al nouălea cer, când icoana Floricăi mă obsedează şi ziua şi noaptea, când mi se pare o veşnicie până când voi fi în preajma ei, în bătaia ochilor ei căprui, lângă alcătuirea ei ademenitoare, fără cusur? Cum să pierd vremea cu borşul când trebuie să mă pregătesc, să fiu fercheş, să-mi organizez muşchii şi ţoalele, să-mi dau jos barba de Roade Tot, să mă parfumez, să recit/repet poezia în faţa oglinzii?... Sigur că da! n-am timp de cozonac şi de vin! n-am timp să mă ocup cu din astea lumeşti! dragostea cere sacrificii, cere inclusiv sărituri peste mese!... Sigur că da! iau fierul cu cărbuni de la tanti Maria şi-mi calc cea mai galbenă cămaşă din cartier! cămaşă din aia cu pătrăţele discrete lucioase! şi-mi calc şi pantalonul verzui, din tergal care face ape-ape! şi-mi văcsuiesc şi pantofii pentru ocazii rare, celebrii mei pantofi de 113 lei! şi-mi fixez şi-mi lustruiesc şi ceasul rusesc pe care l-am câştigat la un concurs de limba română! şi mă şi îmbrac să văd cum îmi stă! şi mă şi mişc de colo-colo, prin faţa oglinzii, să-mi reglez mersul, să nu păşesc aiurea, ca o hartapa!... Sigur că da! sunt mulţumit de designul meu, de alura mea, de timbrul pe care l-am ales în perspectiva recitalului, de parfumul suflat cu discreţie pe după urechi şi pe la încheietura palmei cu antebraţul!... Gata, mă uit la ceas, e cazul să plec la vale, în casa unde mă aşteaptă Florica din colţ!... când ies din odaie, pus la 3,14 ace, nea Ion zâmbeşte şi-şi trânteşte un fel de cruce de mirare! zice că arăt ca o floare de bostan scăpată de sub controlul grădinarului!... Are dreptate omul, dar nu-i nimic, îmi ajunge să ştiu că am s-o fac praf pe Florica, am să-i pun la punct pe măgădăi, am să-mi adaug un plus de personalitate la conturul personalităţii mele intelectuale!... Sigur că da: tocmai îmi apăruse poemul "O salcie pe malul apei" în "Convorbiri literare!... (Să vezi!)

Citit 868 ori Ultima modificare Vineri, 03 Noiembrie 2017 18:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.