Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Cum scriam în gazeta de ieri, moş Mutelcă toarnă câte-o cinzeacă la fiecare...şi cată-n Registru! În registrul pe care vedem taman „Însemnări şi Resemnări”...şi credem că para/simpaticul nostru conviv vrea să ne facă o surpriză plăcută! Eu, cel puţin, aşa bănuiesc! Meticulos până hăt departe de răbdarea lui Cherpedin şi Prăpăd, bătrânul cată-n catastif, citeşte atent şi fără glasnice, ne priveşte pe sub sprâncene, parcă dinadins vrea să ne fiarbă la foc mic, parcă vrea să ne forţeze limitele! Când toţi credeam că frizează paroxismul rezistenţei noastre, moş Ion se face auzit: „Am să dau citanie unei note explicative în legătură cu afirmaţia mea! Am să argumentez, adică, de ce cred eu că NU EXISTĂ FERICIRE! Da? Puneţi-vă ochii şi urechile şi sufletul şi mintea pe mers! Şi să nu uitaţi niciodată ce o să pricepeţi acum! Că doar sunteţi vârstnici deştepţi, drept pentru care eu n-am nici o umbră de îndoială că veţi înţelege!”...„sunt gata nunţile...sunt gata/ seminţele să-nceapă drumul/ spre început, spre explodare,/ spre naştere, spre tot ce-a fost/ să fie mugur, frunză verde,/ fruct, pândă, râvnă şi uscat,/ să-i fie scut deşertăciunii,/ leagăn şi tâlc şi adăpost!// sunt gata nunţile...sunt gata/ să pună preţ pe numitorul/ comun sub ochiul scump şi cinic/ şi chior şi tâmp al amăgirii/ ş-al minciunirii că se poate/ când vezi ş-auzi că nu se poate,/ că providenţei nici nu-i pasă/...şi de vacarm, şi de sictir i-i!// sunt gata nunţile...sunt gata/ să pună-n plic numărătorul/ indiferent din golul care-i/ miraj, fleac, strâmb, şic, păcăleală,/ şi să-l trimită-n dar sub capăt/ stângaci de mire şi mireasă:/ cât fals în alb, cât fals în negru,/ cât sacru fals în catedrală!// sunt gata nunţile...sunt gata/...(secrete sterpe!!!)...de-arătură,/ taine fecunde-s aşteptate-n/ chip flasc să stea la vis, la plug,/ sumă de falsuri, cu-alb şi negru,/ seminţe reci şi colorate/ încep aiurea să-şi rostească/ înflăcărarea-n dans pe sug!”//...Sigur că da! Nu?...Nici că se putea o definire/ mai îndrăzneaţă, mai limpede şi mai adevărată a Dezamăgirii, adică a Deşertăciunii! Nici că se putea o Demonstraţie mai clară a Certitudinii lui moş Mutelcă în sensul Fericirii! Din nou, desigur, se instalează o Tăcere mai grea şi mai densă decât toată Materia şi Antimateria adunate-ntr-un vârf de ac! Costică Prăpăd arată ca un substantiv golit de sentimente, iar Vasile Cherpedin miroase a lehamite ireversibilă! După scurgerea acestei Tăceri în Canalele invizibile ale Neantului, le propun un relaş! Pentru că, parol, Piesa-i foarte Grea!...(Stai aşa!)

Citit 351 ori Ultima modificare Marți, 21 Noiembrie 2017 17:21

Lasă un comentariu