Sigur că da! Sigur că da! Mare bucurie pentru Costică Prăpăd şi pentru Vasile Cherpedin la propunerea mea de-oleacă de relaş! La urma urmei, suntem la o Aniversare, da? Iar moş Mutelcă, sărbătoritul, azvârle în aer devastatorul NU EXISTĂ FERICIRE! O fi având el dreptate, dar ce facem cu CARPE DIEM? Acu’, nici să facem hărmălaie pe Aleea Zimbrului nu-i frumos! Dar nici să ne scufundăm în apele negre ale Resemnării! Nu? Da, sigur că da! Vremea-i bună, rachiu-i bun, sufletu-i mare, liniştea-i aşijderea! Parol! Îl rog pe bibicul Prăpăd să pornească relaşul! Mai ales că-l văd c-o hârţoagă-n mâna stângă şi făcându-mi semn că are ceva de spus! Moş Mutelcă încuviinţează înclinând fruntea ca un şef de Sfat al Înţelepţilor, ca un Şef de Trib! Costică îşi drege glasul şi zice că vrea să ne cetească „Mâţa şi Doamna”, o Parabolă a Indiferenţei vizavi de Cavalerismul aflat la ananghie, o Ironie fină şi dură în acest Caz! Îl ascultăm!
„Mâţa asta mănâncă iarbă frumos/ şi se uită la mine cum vin încoace/ şi cum sunt aproape gata să mă pierd/ pe sub ochii doamnei cu bigudiuri,/ care fumează la etajul cinci făr-un sfert!// Mâţa asta mă cunoaşte de undeva,/ dar se face că nu-şi mai aduce aminte/ de când am fost s-o invit la ultimul concert,/ într-o sară, pe doamna cu bigudiuri,/ care fumează la etajul cinci făr-un sfert!// Doamna asta fumează foarte frumos/ şi se uită la mine cum plec încolo/ şi cum nu pot să plâng încet-încet,/ sub ochii mâţei care era şi ea, atunci,/ cu doamna de la etajul cinci făr-un sfert!// Şi tot vin încoace, şi tot plec încolo,/ şi tot lăcrămez...şi mă cert, şi mă cert/ fiindcă (nu) am fost în stare demult.../ însă nici doamna nu-şi mai aminteşte,/ şi nici mâţa de la etajul cinci făr-un sfert!”//...Sigur că da! Însă, ciudat, nimeni nu se amuză de Parabola lui Costică! Mie, cel puţin, mi se pare că am ascultat o Tragedie, iar nu un scheci! Cherpedin cată-n buzunare şi scoate o fiţuică! Ridică mâna dreaptă, ca la şcoală, şi începe în trombă: „A venit Ion la Bucureşti,/ îmbrăcat cu haine demodate/ şi-amăgit că va găsi de toate,/ ieftine, rapide, româneşti!// Doamne, stai să vezi ce s-a-ntâmplat:/ chiar când a trecut de barieră/ l-a oprit frumos o hahaleră/ şi de buletin l-a întrebat!// A voit să doarmă la hotel,/ pân-la urmă, s-a culcat în gară,/ bucuros că n-a rămas afară/...s-a trezit buimac şi mititel/ ş-a fugit, contrariat, la Ţară,/ că-i săracă Ţara fără el!”//...Da! Sigur că da! Are dreptate Vasile! Moş Ion pune câte-o cinzeacă! Şi lăcrămează! (Stai să vezi!)
