Însemnările şi Resemnările lui moş Ion Mutelcă (V)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Sigur că da! Să ne trăiască întru mulţi ani para/simpaticul nostru moşneag, Ion Mutelcă! „Să ne trăieşti pentru că ne trebuieşti!” – îi zicem tustrei sărbătoritorii. El tace! Oare de ce tace? Oare „pregăteşte” ceva special? Oare vrea să ne pună cu botul pe labe? Oare vrea să ne surprindă iarăşi cu metaforele şi apoftegmele sale? Prăpăd se uită la mine şi la Cherpedin şi să din umeri a nedumirire! Eu mă uit la ei şi nu ştiu ce să le spun despre Monumentul Tăcerii din faţa noastră! Şi, deodată, îl auzim: „Jurul meu şi jururile voastre sunt Falsuri ale Universului pus pe Şotii! Filozofia zice că Totul e Formă de Manifestare a Materiei! Biblia zice că Totul e Rezultatul Facerii Divine! Unii amestecă aceste două Principii! Alţii dau din cap a Lehamite! Însă nici unul nu „pune” mâna pe Creier pentru ca să-l scoată din Confuz! Chiar nu vedeţi că suntem la Cheremul Rece şi la Cheremul Cald al unui Visător, al unuia care Doarme Continuu şi Visează ce Este şi ce Nu Este, adică ce Este, dar nu vedem, ori nu vedem, dar Este? Ascultaţi-l pe moşul vostru Mutelcă! Totul este o Convenţie! Adică Produsul unei Gândiri mai mult ori mai puţin Ne/Verosimile! Folosiţi-vă Imaginaţia şi nu veţi mai fi Limitaţi! E o rugăminte, nu o Poruncă! Am zis!”...Sigur că da! Brusc, tustrei suntem Statui ale Consternării! Şi nu putem articula nici o glasnică! Şi, ca să pună bomboana pe Coliva Întâmplării, moşul continuă: „nişte paralele strâmbe/ vin să strâmbe paralele/ drepte şi tăiate-aiurea/ de-o secantă cătrănită.../ şi pe marginile cestei/ geometrii nesimţitoare/ stau cei sfinţi...cască...şi strigă.../ şi mănâncă răsărită!// spaţiul? hop (şi el) cu pielea/ goală, gol pe dinăuntru,/ gol pe dinafară, poartă/ capul gol...(aşa-i la modă).../ toate-s goale...(să se vadă/ ce vânează ticălosul/ cu pretenţii de  arhonte-n/ chip de tot şi de marotă!)// timpul? mai dihai ca spaţiul,/ frate hâtru, hohoteşte/ şi-şi consultă ceasul fără/ caracter prin măruntaie,/ fără fire pe alături,/ scuipă drept pe lângă strâmbe,/ cască fix şi dă poruncă:/ taie, fă, secanto, taie!// celelalte? (treacă-meargă)/ bat din palme şi se uită/ la cei sfinţi, poate aude/ vrunul plin, mai acătării.../ şi-nţelege că bigbangul/ (tot ce nu-i şi tot ce este)/ nu-i decât proiectul cinic/ al gândirii ş-al visării!”//...[Publicitate: „nu e nimic şi totuşi e/ o sete care-l soarbe,/ e un adânc asemene/ uitării celei oarbe!”/ – (Mihai Eminescu – „Luceafărul”)]...Sigur că da! Aprobăm tăcând! Ce altceva putem face?… Încet-încet, ne aducem aminte de Albert Einstein!...(Stai puţin!)

Citit 675 ori Ultima modificare Joi, 23 Noiembrie 2017 17:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.