NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii…

E-o noapte adâncă... şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă - adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt…

eu, de astăzi, jur: nu mă mai joc/ fără noimă... iată, cum se vede şi s-aude împrejurul tot/ (şi al meu, şi-al tău) pe îndelete, dincolo de garduri şi de uşi,/ de pereţi, de mofturi, de răbdare!... (ştiu că m-am jucat pe sama cui/ a murit frumos... şi încă moare...)!…

Eu te respect, figura mea de stil, de sanchi şi de treflă, te contemplu ca pe-un uric de samă, strict-secret, ascuns într-o firidă dintr-un templu şi căutat cu patimă şi sârg, de când s-a pus istoria pe cale, visat, râvnit, râs, plâns de cavaleri, de regi, de împăraţi, de haimanale!!!…

Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre…

Dulcele meu singur cireş amar, umbli cu crengile pline de flori prin grădina în care îmi amintesc de mama cum asculta vro două privighetori şi le ruga să fie acasă când ne vom întoarce cu toţii să fim martori la toate sfârşiturile şi la toate începuturile roţii! Şi, cum îţi…

cuvântul a venit cu vântul/ şi s-a oprit pentru hodină în lutul meu fără suflare,/ fără ferestre, fără frică – apoi – în jurul lui, cu grijă,/ cu drag şi lacrimi şi lumină – maica mi-a dat viu, chip şi nume/ – să văd, s-aud, să ştiu ce strigă şi…

A plecat, a plecat, a plecat, a plecat la nordul Moldovei de sud – pot să spun, pot să spun, pot să spun, pot să spun chiar tocmai la nordul Moldovei de nord, acolo, departe, departe, într-un sat, unde oamenii nu se văd, unde oamenii nu se aud decât la…