Să ne hodinim puţin! să ne hodinim!/ Ce rost are atâta şi atâta grabă când ştim că, după cum zice Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la ţintirim?/ ce rost are să ne dăm sufletul înainte de a ajunge la capătul despre care nu ştim decât că i se spune, la modul convenţional, Moarte?/ hai să facem un popas! un popas mititel!/ fiindcă mai e mult de mers chiar şi până Aproape, darămite până Departe!/ Uite, aici, la umbra cestui Tei vechi şi liniştit, cred că-i ...

Bună dimineaţa, Doamna mea... e Joi/ de umblat prin Carte şi prin Toamnă-n toi,/ Totu-i supra Unu, Unu-i supra Tot.../ Şoarecii, sărmanii, plâng de foame-n pod,/ mi-au mâncat Mistere, traiste cu Poveşti,/ cu Scrisori din care am aflat că Eşti.../ bat să le pun scara (chiţcăie-ntr-un glas)/ să coboare-n casă la Motan, sub nas!// Bună dimineaţa, Doamna mea... te rog,/ vino cu Motanul, eu nu am deloc,/ am avut odată, însă l-au păpat/ Şoarecii, de foame... şi dormea-ncălţat ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Deschide pumnul Dumnezeu de-a valma: nasc vremuri noi în ţipăt de Marii - înzăpezeşte inima şi palma: alb ilegal ţinut în puşcării...! Orbecăiesc iluzii până cad târându-se prin strâmte calendare - șah repede s-apropie de mat, batjocorit de-o piesă oarecare...! Deschide pumnul Dumnezeu şi strâmbă dulce, amar, crud, sacru şi păcat - se vede urma sângelui pe tâmplă şi cuiul rugineşte în şah mat...! S-a mai desc ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) bună-bună dimineaţa/ fie-ţi, doamna mea,cum atunci, demult, acolo,/ blândă, la cişmea,când lăsai (n-oglinda teicii)/ ochii să te vadăfoaie verde frunză verde/ şi nenumărată,când lăsai încet căpruiul/ cel frumos în apăşi se clătina-n clătire,/ gata să înceapăîncă o înfăşurare/ şi-o desfăşurarede lumină şi de lacrimi/ tocmai viitoare (!)(!) gata, mâine (dimineaţă)/ plec... şi sunt acolo,şi m� ...

1. AniversareTu ai ajuns la jumătatea vieţii. Eu trebuia să fi murit de mult. Sunt prea bătrân ca să mai pot pricepe dacă am fost nemernic ori incult.Trag linie, adun... şi mi se pare că e zadarnic tot ce am făcut să (re)cunoşti în ultima secundă sufletul meu de (ne)(re)cunoscut. Mi se aude sufletul prin tindă... mă dau de ceasul morţii, dar nu ştiu că n-are drăgosteală pentru mine, nu are nici devreme, nici târziu. Şi doar (i)-am zis alintături întruna, am vrut să-mi d ...

Bună dimineaţa, Doamna mea Ninsoare,/ Doamna mea Furtună, Doamna mea Omăt!/... Doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai hăt.../ unde mai aşteaptă Săniile noastre,/ Visurile noastre, Caii noştri Sfinţi,/ Stânele cu mieii, oile... şi Mila/ din închipuirea Lupilor cuminţi! Parcă nu te-am văzut de o mie de ani,/ parcă o mie de ani ai fost plecată/ să-mi aduci Nu(Mă)Uitare şi Umbră de Tei,/ să-mi aduci şi Totdeauna, să-mi aduci şi Niciodată!/ Pa ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri,/ o recit, o-nvăţ... şi ea mi-arată zâmbetul/uitarea lui da Vinci,/ ca o notă [si(n)gură] de plată (!) (!) vine domnul meu învăţător/ cu creionul roşu... şi se miră - n-am nici o greşeală... şi îmi dă/ nota zece veşnic... şi o liră (!) (!) ce răsplată am... şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător) am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe ...

Soarele-i gata să scapete unde scapătă în fiecare seară! Scapătă, dar nu se ţine de cuvânt, adică să nu se mai întoarcă! Din cauza asta, ştiţi şi dumneavoastră, a devenit un fel de Soare banal, un motiv de sudalmă, de batjocură pentru cei care nu mai dau doi bani nici pe Lună! Nu mai zic de Pământ! Acesta se află deja la unghia mică (şi neagră, neapărat!) a-mproşcătorului de flegme şi imprecaţii pe Aria Pâinii!Cum ziceam, Soarele-i gata să scapete exact aşa, iar ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" pot crede oricând că mă duc înapoisă caut şotronul uitat în ţărână -s-apropie timpul, s-aude cum cadsecundele ultime-n zero şi-ngânăîn toiul seminţelor scâncete noişi-un alt început de plecare-nainte,extaz şi-agonie, senin şi-nnorat,cuvânt in/egal printre alte cuvinteacolo-s, şi singur, şi caut pe drumdesenul acela prin ţărna trecută -aud sărituri, şi găsesc doar un ciobşi-o cruce în valmă de scai şi cucut ...

Bună dimineaţa, Doamnă... dacă ai,/ dă deschis la poartă şi ovăz la cai,/ ia-mă în căruţă... şi să coborâm/ sub tăcerea noastră-n formă de salcâm!/ doar acolo piere Timpul şi Uitarea.../ şi ne bate-n geamuri doar Privighetoarea.../ şi ne dă aminte că-ntr-al ei (des)cânt/ nu există „poate”, „dacă”, „unde”, „când”!...// Bună dimineaţa, Doamnă... dacă poţi,/ pune turte-n taşcă şi dă mers la roţi/ peste nouă dealuri, peste nouă văi,/ să plec ...