Nu ştiu nimic despre nici una dintre acestea Două! Care mai de care se laudă că le cunoaşte, că se bate cu ele pe burtă, că se trag de bârneţ reciproc şi avantajos! Care mai de care cică le are la unghia mică! Cică face ce vrea cu dânsele! Chiar am întâlnit o droaie de asemenea „atotştiutori” umpluţi cu morgă şi „amănunte” picante ori fioroase vizavi de Frumoasele astea Necunoscute mie! Unii chiar îşi permit glume nesărate pe seama lor! Alţii se plictisesc şi d ...

(!) şi eu sunt în plante, şi tu eşti în plante: tu eşti miozotis, eu sunt mărăcine – n-adâncul albastrului tău fără margini vin toate nălţimile-m veci să se-ncline: vin valuri şi valuri de regi şi regine, vin zei, dumnezei şi pandore şi parce, vin sclavii, proscrişii, deştepţii, nebunii şi tot ce durează şi tot ce se sparge acum, chiar acum, tremurând – fiecare vrea poartă deschisă la nu-mă-uita/re (!)   (!) din jurul meu singur şi rece fug toate: şi scurte � ...

Îmi luasem gândul de la ea! De foarte multă vreme (şi de foarte mult timp) îmi luasem gândul de la ea! Cred că tocmai din Copilărie n-o mai aveam în creier! Deja credeam că dispăruse! Şi tare mă bucuram! Ca dobitocul (sau ca deşteptul) mă bucuram că dispăruse! Şi chiar începusem să nu mai scriu nimic, nimic! Să nu mai scriu nici măcar o cerere de acreditare, nici măcar o cerere de iertare! Şi nici poeme supra puse! Şi nici să mă laud că, în sfârşit, iată-mă, sunt ...

!nu mai plec nicăieri, nu mai vin nicăieri, nu mai stau nicăieri – ce ar fi, dac-ar fi?ce ar fi, de n-ar fi? – sunt ce ştiu că n-am fost:biet naiv ocupat cu dis/preţul de costcând ştiam ce (nu)-(mi) dai, când ştiam ce (nu)-(mi) ceri –să m-adun, să mă scad, să mă-mpart într-o zila nimic şi la tot ce-i abstract şi concret –oare-astfel ce-ai să crezi? oare-astfel ce-am să cred ? !mă întorc, mă îndrept, mă declar vinovatpentru tot ce-a murit, pentru tot ce-a-nviat ...

Dorul depăşeşte orice limită, orice închipuire! Dorul depăşeşte orice aşteptare şi orice răbdare fizică şi sufletească! Dorul se învaţă şi se cuibăreşte în inimă încă din prima clipită a „căderii în lume”, vorba prozatorului Constantin Ţoiu! Dorul catalizează viaţa şi moartea! Nimeni nu scapă de dor! Nimeni n-are destul curaj să se ia la trântă cu dorul! Cine îndrăzneşte, cine o face pe viteazul pierde! Sau, mai bine zis, nu câştigă! Nimeni nu se poat ...

(!) când a bătut la uşă o lumină el se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină să-i ceară iertăciune şi să-i dea (!)   (!) era acolo, printre substantive, uitat de zei şi hăituit de stele, tăcea pe foc, plângea pe hieroglife – un semn banal, o cruce de nuiele (!)   (!) şi s-a desprins, şi a fugit să vadă, şi a deschis, şi a plecat departe – lumina a intrat nevinovată, dar n-a găsit în casă nici o moarte (!)   (!) şi a privit, şi a uitat s ...

În dicţionarele de specialitate, termenii din titlul rubricii noastre sunt explicaţi pe înţelesul tuturor celor care mai ştiu să citească şi mai vor să ştie pe ce lume se află! Şi tot într-aceste dicţionare de specialitate sunt explicaţi şi termenii care definesc produsele Terorii şi Laşităţii! Din nefericire, parafrazându-l pe Mihai Eminescu, „în zadar zice/arată dicţionarul ce-nseamnă laşitate şi teroare,/ umbra nesiguranţei/spaimei se întinde tot mai mare şi m ...

O singură dată am visat că dorm lângă o fântână,sub o salcie plină cu vrăbii infatuate –îmi era sete şi ceteam pe linia orizontului:zarurile au fost aruncate! Visam că vine mama să mă cheme acasă,şi parcă nu mai ajungea – venea tocmai de departe –cred că i-o fi şi ei sete...şi îi ceteam în ochi:zarurile au fost aruncate! Şi se mai făcea că vine şi tata cu două căldărisă scoată apă pentru animalele de carne şi de lapte,şi se uita la ochii mei închişi, ...

Sigur că da! Mă uit (şi) la mort cum stă lămurit şi definitiv în copârşeul scump, pe măsura valorii comandantului meu din Armata Română! Neamurile sale, mai mult ori mai puţin proaste, nu agreează prezenţa mea la această ceremonie! Cică ştiu ele că am făcut „mişto” de ţeapănul lor fără suflare, când eram la Giurgiu şi mă ruga să-i „compun” poezii pentru gagică-sa, şi că din cauza scrierilor mele l-ar fi părăsit bogheta dumnealui!...Nu ţin samă de uită ...

Nu mă ronţăie viermele invidiei cum din mere sau din vişine sau din grinzile aşezate să dureze şi să sprijine o casă, un pod ori o galaxie!   Nu mă otrăveşte nici un venin fiindcă nimic din tot ce-i omeneşte nu mi-i străin!   Nu ştiu ce-o fi gaura de vierme, dar am auzit că poate fi salvare pentru cel care ucide zâmbind, şi se teme că moare, şi vrea să fugă în alt univers, cu toate mofturile lui viermănoase!   Nu mă tem, deoarece poetul este vierme de mătase! ...