Ce să facem? Ce putem pentru ca să facem în aceste condiţii de presiune fizică şi sufletească? Oare de ce Maria ne-a făcut una ca asta? Oare unde s-a dus? Şi de ce a lăsat „casa” la discreţia amatorilor de „ghicit” în Cărţi? Perplexitatea nu vrea să cedeze! Ne mişcăm de colo-colo, ţepeni şi serioşi ca nişte statui plecate de pe socluri, încrucişându-ne vârfurile ochilor! Dar nici unul din patru nu este-n stare/măsură să pună capăt „atmosferei” stranii, în care ne-a lăsat Maria!
Sigur că da! Pe măsuţa rotundă, la piciorul vasului cu dumitriţe, vedem un plic! Cherpedin îl ridică şi-l cercetează ca pe o relicvă, ca pe un fenomen, chiar ca pe o „salvare” dintr-acest MISTER! Plicul nu-i lipit! Şi-i nescris! Adică, pasămite, e adresat TUTUROR şi NIMĂNUI! Vasile întreabă dacă-i bine să umble-n plic! Primeşte încuviinţarea! Şi, cu deştele ca nişte vreascuri tremurătoare, scoate o coală A4, cu linii paralele orizontale, dar şi cu linii oblice, adică exact cum erau caietele învăţăceilor în vremuri/timpuri când Şcoala era Şcoală, când Respectul era Respect, când nu se descoperise Indiferenţa/Ignoranţa şi Nesimţirea de Larg Consum! Textul, într-o caligrafiere de Cancelarie, se întinde pe ambele pagini ale colii! Scris cu cerneală neagră, se recunoaşte că-i realizat cu peniţă subţire şi cu grija pe care numai o MAMĂ o are pentru PRUNC!
Sigur că da! Vasile Cherpedin se uită lung la SCRISOARE! Şi o tot suceşte, şi o tot învârteşte, şi o tot întoarce, şi o tot cercetează-n zare, dar nu îndrăzneşte să cetească nici o literă! Parcă-i „vrăjit”! Parcă-i picat din Luna Nouă! Prăpăd nu-şi poate stăpâni nerăbdarea şi „smulge” coala din „ghearele” lui Cherpedin! Nu-i mică mirarea când nici acesta nu glăsuieşte nici un cuvânt din epistolia Mariei! Ion Mutelcă tace chitic! Are aerul unui „prins” la furat, cu flagrantu-n traistă! E limpede! Trebuie să mă comport, să iau „măsuri”, să iau ENIGMA de coarne şi terminăm cu această STARE! Trebuie să forţez CONTINUAREA, adică! Nu se mai justifică prezenţa noastră-n magherniţa Mariei, dacă ne tot vârâm în Sine şi dacă nu ne duce mintea cum să ieşim din Dilemă, din Uluială, din Tărăgăneală! Parcă-i un fel de FRICĂ! Un fel de INTERDICŢIE! Un fel de „nu te băga unde nu-ţi fierb moaştele”!
Sigur că da!... Păi, dacă AŞA „stau” lucrurile, oare de ce Maria a lăsat TOTUL la VEDERE? Oare nu cumva comportamentul nostru subliniază/argumentează NEPUTINŢA „prostului” la Poartă Nouă?... (Stai să vezi!)
