Ultima mea Marie lucrează la Morgă! Are cincizeci şi cinci de ani, dar pot zice că nu-i trecută aproape deloc! Pot zice că-i de-o frumuseţe mortală! Nu ştiu exact ce face-n magazia aia cu cadavre, dar nici nu mă interesează! Dacă nu-mi spune de la sine, n-o întreb! Din câte am priceput de la un "mort" care a "înviat" după ce s-a "hodinit" o noapte pe cimentul tristei/ spăimoasei hale, cică temerara mea Maria studiază retinele răposaţilor în timpul necropsiilor, fiindcă, de ...

Astăzi începe rochia de mâine - rochia ceea fără timp şi loc - (zvârl oasele trecutului la câine, pun hamuri la tristeţe şi noroc, tai gâtul rătăcirilor din care am dat să bea la zâne şi la cai) - sunt gata de primit şi de urcare cu tot cu tine-n visuri, Lorelai! Mâine începe rochia de seară, movă şi lungă până la sfârşit - (se vede ruj de buze pe ţigară, o cupă cu tăcere, un chibrit, o mână-ntinsă ca o alinare, ochi liniştiţi şi mari după sărut) - ce sing ...

Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale „nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai cestei insignifiante planete de pământ este obligat, nolens-volens, să-şi suporte şi să-şi care şi să-şi împingă Existenţa echivalentă cu ...

Râvnesc ipotenuza şi stau pe gânduri - poate mă smulge din Mirare şi din Singurătate şi pune Capăt celei mai triste Aşteptări: Triunghiul îmi aduce aminte ce Regrete m-au prins văzând că Drumul şi Mersul pe catete sunt singurele Şanse, că altele nu sunt spre Capătul nemernic al omului Mărunt! Am dus Perfecţiunea triunghiului în spate şi am rămas cu Junghiuri şi Boli omologate de Mintea unui Doctor - Pitagora cel Drept - care-mi prescrie-n Veacuri să-nghit Poezisept! M ...

Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat... (pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)... nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”... dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi ...

poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare - şi le-a luat pe toate,/ nu l-a văzut nimeni, poetul nu avea nici un vecin,/ nici măcar un clavecin (!) avea doar o pasăre strigătoare,/ tocmai la Nichita Stănescu strigătoare, tocmai la Cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi, de ochii lui Ioanid Romanescu,/ de ochii lui Cezar Ivănescu, de ochii Mamelor noastre, de ochii Iubitelor şi Amantelor curate şi necurate - mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochii Dumneavoastră, ...

Anul trecut, în 16 Iulie, fără să mă informez pe-ndelete, m-am deplasat până pe vârful Găina, la Târgul de Fete, să-mi fac rost de Vestale autohtone, că alea din Olimp şi-au luat zeii şi-au tulit-o să-i desfacă/vândă (pe sub mână) penalilor şi penibililor care nu mai vor pitici de grădină, însă au bani furaţi cu trailerul... şi vor să-şi planteze supraoameni în bătăturile lor de neam prost! Aşadar, dacă nu m-am informat, m-am dus degeaba! Vârful era singur, gol ...

(!) vin oameni să-şi aduc-aminte/ că au mai fost odinioară aici şi-au devorat cuvinte/ rostite pentru prima oară (!) (!) vin preoţi şi cerşesc iertare/ pentru păcatele aceste şi pentru tot ce-i nerăbdare/ şi rău sub minunări celeste (!) (!) vin oameni şi încep s-audă/ rostogolirea curăţiei dinspre lumina (re)născută/ să se (re)vadă cât de vie-i (!) (!) vin lupi şi îndrăznesc să urle/ din răutatea lor firească - poeţii scriu frumos pe turle/ cuvinte care vor să n ...

Acolo... unde toate casele stau şi trăiesc şi mor la marginea satului, şi unde toţi oamenii sunt din ce în ce mai puţini şi mai rari, şi unde păsările îşi fac şi îşi cară cuiburile în spinare, şi unde încă mai pulsează istoria în câteva inimi de cai, şi unde numai Ileana şi Zmeul şi Făt-frumos mai merg la Bibliotecă, şi unde nici o lacrimă parcă nu mai cade-n amintirea celor care au sfinţit cele mai frumoase şi mai blânde coclauri din Lume, şi unde toată vale ...

(!) şi dac-ar fi să batem ţurca înc-o dată şi să fugim cu zmeul vesel pe câmpii, ne-ar plânge mama de alean şi bucurie şi tatăl nostru ne-ar cânta despre copii (!) (!) şi dac-ar fi să batem poarca pe costişă şi să fugim după sticleţi şi popândăi, s-ar duce mama să ne spună la bunica, s-ar duce tata să ne spună la ai săi (!) (!) şi dac-ar fi să mergem iară către şcoală şi s-ascultăm de cel mai bun învăţător, mama ne-ar face turte, burcă şi covaşă, tat ...