MARIA DE LA GARĂ (IX)

Scris de Ion Zimbru

Sâmbătă, 19 Noiembrie 2022 00:00

Cum ziceam, Horă ca-n romanul „Ion”, al lui Liviu Rebreanu! Horă autentică, nu fasoleală! Cu fanfară, adică! Fanfară adusă de la Trestiana, un sat de lângă Bârlad, renumit pentru muzicanţii săi cu alămuri! Doisprezece suflători şi un toboşar!...Iată, începe „Valurile Dunării”, celebrul Vals compus de clarinetistul timişorean Iosif Ivanovici, când moldoveanul Mihai Eminescu avea treizeci de ani! Şi, spre plăcuta mea surprindere, Maria îmi propune să valsăm! Sigur că da! Îmi convine, mai ales că sunt cel mai dichisit din toată adunarea! Parcă sunt scos din lada cu zestre a bunicii Maria din Rădeşti! Parcă-s D’Artagnan fugărit din cartea lui Alexandre Dumas! Valsul se desfăşoară corect, magnific! Colbul se desfăşoară la fel, până la cer! Sătenii din Lungeşti şi din alte sate se holbează numai la mine şi la Maria ţaţei Niculina!...Doamne, ce Lumină de Paşti! Şi câtă bucurie ai putut să-mi torni în Suflet, dându-mi această făptură delicată, această Marie, această codană frumoasă ca o Floare de Salcâm!...Sigur că da! Iată,  dinspre culmea sudică a satului se văd venind Salcâmii! Se văd toţi Salcâmii din toată Pădurea cu Salcâmi! Înfloriţi! Unul după altul, Salcâmii înfloriţi vin şi se apropie de Horă! Doamne, cât Alb! Numai Alb! Toţi Salcâmii înfloriţi seamănă leit cu toate Miresele din Iarna drumului spre Gară! Cu toată foşnirea Rochiilor tuturor acelor Mirese! Parcă şi Maria-i Albă! Şi parcă toţi Sărbătoritorii se fac Albi! Un Vals al Purităţii şi al Candorii! Un Vals al Mirării şi al Admirării! Toţi Salcâmii îşi risipesc Parfumul peste toate Creştetele şi Sufletele tinerilor din sat, dar şi ale bătrânilor care, iată, îşi scot batistele Bucuriei, dar şi ale Suferinţei, şi-şi şterg Lacrămile! Ori, pur şi simplu, la lasă să se rostogolească spre Juravăţ, că pârâul le duce-n pârâul Bârlad, pârâul Bârlad le duce-n râul Siret, râul Siret le duce-n fluviul Dunăre, fluviul Dunăre la duce într-o Mare Neagră...şi toate se vor întoarce, odată şi odată, într-o Ploaie Multă şi Curată... într-o Ploaie numai bună pentru Pâinea noastră Cea de toate Zilele! Nu?...Şi, într-această Minunăţie, Maria îmi şopteşte: „Când pleci la Zimbru, cred că ai să mergi pe drumul de pe culme, care trece pe lângă Pădurea cu Salcâmi, da? Eu am să te rog să mă laşi să te conduc până Acolo, pentru că am să-ţi fac cea mai Importantă şi Frumoasă Mărturisire! Cam la ce oră vrei să pleci?”...Stau câteva clipe în Cumpănă şi zic: „Dacă poţi şi vrei, plecăm chiar Acum! Da?”...(Stai să vezi!)