Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! - cică numai femeile care vin târziu vin frumos. Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-un tren majestuos, plin cu haine de mire şi rochii de mireasă, cu flăcări şi fluturi - iar acum se spune că doarme sub lespedea pe care eu trebuie să scriu: aici odihneşte roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea! Vino târziu, vino din ce în ce mai târziu, superbă femeie a mea! ...

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că nu este invidiată de toate femeile lumii şi nu pot crede că nu este râvnită şi pândită şi dorită de toţi bărbaţii istui Pământ. Sigur că da! Se poate înţelege că o divinizez, că o ...

am visat că te duceai la gară,/ pe cărarea dintre sud şi nord - cea mai pe/trecută din MOLDOVA,/ cea mai dreaptă dintre ştiu şi pot ai visat că mă-ntorceam din gară,/ pe cărarea dintre nord şi sud - cea mai pe/trecută din MOLDOVA,/ cea mai dreaptă dintre văd ş-aud se făcea că nici nu se mai poate/ să nu ne-ntâlnim într-acest VIS şi să mergem, amândoi, întruna,/ până-n IAD sau până-n PARADIS şi ne-am întâlnit la jumătatea/ celei mai frumoase cărărui dintre dou ...

Până la sosirea Cuvintelor, până când Figurile de Stil vor bate la uşă... privesc pe fereastră cum alde Oarecare banalizează sărutul! Iar steaua aceea, pe care e scris numele meu, nici nu cade şi nici nu răspunde la telefon! În fiecare secundă, doar Luna îmi trimite Duminici şi mă avertizează cum NU se pregăteşte o noapte de dragoste chiar dacă a/selenizarea poate să fie perfectă şi definitivă! Până la sosirea Cuvintelor... Hortensia este mult mai frumoasă decât Came ...

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!// Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu – că sufăr lângă tine/ şi că te repar agale!/ mai apoi să vezi, sublimo,/ ce securiza(n)te vremuri/ vom trăi vorbind în şoaptă/ şi vom merge doar la vale!// Te cunosc de la o poştă,/ după felul cum ...

tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup – lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub   în urma lui pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat – scade lungimea firului de aţă şi creşte frunza lemnului tăiat   curând n-o să mai vină dimineaţă şi focul se va stinge pe cuvânt – şi tata şi copacii se înalţă încet, spre cer, cu ochii în pământ   tristeţi de lup se spânzură de ploaie, inele oxidează pe bu ...

Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune, încât mi se pare o crimă să nu desenez măcar un cuvânt despre lacrămă, lăcrămare, lăcrămaţie, lacrimatoriu. Şi iată-mă pus în situaţia să scriu despre-un plâns, despre-un anume plâns. Din acela real şi cutremurător, nu fals şi urlat. Nici nu ştiu cum să încep. Ş ...

(!) hai să stăm la naiba, împreună,că la dumnezeu nu avem loc –naiba ne salvează de la toate:apă, aer şi pământ şi foc (!) (!) să plecăm acum, cât nu începesă se facă-n lume, iar, potop –ia-ţi doar complemente/complimentecircumstanţiale şi de scop (!) (!) unde mergem, vom găsi de toate,chiar nu ne mai trebuie nimic –ascultăm predicatorul negruşi jucăm, de-a pururi, loz în plic (!) (!) doamne, câtă seriozitatene aşteaptă-n veac de veac de veac –numai grijă ...

Spre sfârşitul lui Septembrie 2019, când bancherii încă nu fătaseră pandemia - într-o sâmbătă seară, mai exact, la ora douăzeci, şi mai exact - n-am încotro pleca. Prin urmare, mă uit sfios în agenda cu distracţii şi văd că cititorul meu, Arhanghel Serafim, are nuntă. Nunta lui şi a nevestei sale, el fiind ultimul ei mire, şi ea fiind ultima lui mireasă pe Pământ. Nevastă-sa, Angelica Serafim - fostă Dimineaţă şi fostă chelneriţă chiar în restaurantul unde are ...

Motto: „unul câte unul, trec atâtea vise./ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit./ vine răzbunarea păsării ucise./ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./                                                                                         (Iolanda Cremene)   Stau la capătul Sosirii,/ poate se îndură, poate mă aude şi mă vede,/ şi mă trece-n cont, şi vine să-mi deschidă poarta, u� ...