Moto: "Bună seara, Vreme de Plecare/n-adâncimea crinului Înalt/până în cealaltă Depărtare,/până n-începutul Celălalt!" (Iolanda Cremene) Bună dimineaţa, Vreme de Păstratlinişte spre minus, linişte spre plus,de cerut iertare, pâine şi curatblidului din care a mâncat Iisus!Bună dimineaţa, Vreme de Lăsatsuflet pe altarul unde-a curs (atunci)sânge din lumină şi din predicatinfinituri scurte, infinituri lungi!Bună dimineaţa, Vreme de Luat:pace şi iubire, glasnice, egal,m ...

O văd! e la câţiva paşi în faţa mea! vine spre mine! mi se pare că vine prea încet, aşa de mult o aştept! mi se pare că vine prea repede, aşa de puţin cred că va dura sfârşitul acestei aşteptări! şi dacă nu se opreşte? dacă trece pe alături? dacă vrea doar să încerce rezistenţa la frângere a sufletului meu controlat de naivitate? dacă vrea numai să-mi verifice alura de îndrăgostit lulea şi, apoi, să-mi facă sâc!? dacă vrea numai să vadă cum îmi stă răvă ...

Sărut mâinile, Vreme de Dus...şi de stat la picioarele sălciei în cares-au suit amintirile şi se dau josîn şoaptă, în râpă, în sfârşit, în uitare!Sărut mâinile, Vreme de Stat...şi de dus în visul cu salcie din careatâtea lacrimi şi cântecuri ne-au curspe creştete şi pe suflete şi la picioare!Sărut mâinile, Vreme de Dor...şi de rod în acele vremuri imaginarepână în clipa în care se vor sfărmaşi toate trecuturile noastre următoare!Sărut mâinile, Vreme de Spus ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă apropii de mama!... (o văd mereu plecând spre cer, la trei paşi sub pământ! o văd mereu venind din pământ, la trei paşi de casa ei c ...

Toată viaţa, se pregăteşte de plecare...(crezi că nu se mai întoarce niciodată)...şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, dar fiecare zice:ducă-se naibii, e o traviată!Toată viaţa, cultivă şi îngrijeşte camelii...(crezi că-i florăreasă oarecare, in/discretă)...nimeni nu-i dă un strop de apă, dar şuşoteşte:ducă-se naibii, e o violet(t)ă!Toată viaţa, îşi drege glasul şi cântăpână dincolo de cer, până dincolo de uimire...duşmanii şi duşmancele clevetesc:e o biat ...

Sigur că da... trebuie să recunosc (şi eu) ca toţi recunoscătorii, chiar dacă-s din ce în ce mai puţini! Pe cale de dispariţie, adică! Cine mai recunoaşte (astăzi) ceva? Şi câţi verticali mai sunt, chiar dacă stau lungiţi, cum se spune? Şi, la urma urmei, ce-i cu atâta gratitudine? Ce-i cu atâta pledoarie despre vinovăţie, despre decenţă? Ce-i cu atâta plecăciune? Cu atâta aplecare la picioarele ne/văzute ale Deşertăciunii? Şi ce-i cu atâta şi atâta Dumnezeire? ...

Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plecunde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt,unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic,să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald!Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să vădpasul tău genuin în/spre marginea mea,în/spre colţul meu vechi, cu paingi talentaţi,cu icoană de lemn şi lumină de stea!Şi mă uit şi mă uit... şi ascult şi ascult...nu se vede nimic... nu s-aude nimic...poate-s orb, poate-s surd... poate nu m-ai uit ...

Dragă [şi ne(mai)pomenită] Marie de la Bibliotecă, ultima ta epistolie m-a găsit la umbra nucului bătrân! Chiar dacă-i Toamnă splendidă ca Tine, cest venerabil pom încă mai face umbră! Şi nu stau sub Coroana Domniei Sale pentru că mi-i cald, ci pentru că-l păzesc de Ciori şi de Oameni, mai ales de Oameni! În ciuda bătrâneţii, cest copac fructifer face nuci multe! Chiar foarte multe! Din ce în ce mai multe! Iar negrele astea multe, din ce în ce mai multe, fură şi ele, s� ...

Mai stă, mai porneşte, mai merge,/ oftează din greu, se hurducă,se-mpiedică, tace!... o, mamă,/ trimit spre nălţimea ta rugă:mai vino (o dată) acasă,/ n-odaia în care bunicaspunea ce înseamnă lumina,/ curajul, ruşinea şi fricade cel care cheamă la pace,/ de cel care iartă păcateşi şterge greşeli şi (mi)-arată/ să-nvăţ cum să... Fiu cumsecadeşi cum să nu las niciodată/ amarul şi dorul de ducăsă-mi intre în inimă!... iat-o,/ se zbate-ntr-un timp ce-o hurducăşi ...

Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal! Vai de mama lui de animal nobil! Slab şi putregăios, mai abitir ca al doamnei Fefeleaga. Nu are decât două potcoave. La piciorul stâng, din faţă. Şi la piciorul drept, din ...