maria mea-i departe şi nu ştie/ că şi eu sunt departe şi nu ştiu/ cum ne-au bătut la poartă ghioceii/ la poarta casei noastre din pustiu!maria mea s-a dus ca să-mi aducă/ eternitatea morilor de vânt/ când va veni am s-o aştept în gară/ şi am să-i spun ceva din când în când!maria mea mă uită şi mă doare/ am înţeles că vede cum aud/ ce fel de lacrimi când porneşte moara/ vor curge de la nord până la sud!maria mea visează cum începe/ sfârşitul aşteptării pe păm ...

Eu, când vreau să mănânc pere, nu mă ating de mere nici să mă rogi, nici să mă pici cu ceară. Nici măcar mere interzise nu poftesc, deşi sunt mult mai tentante, da? Eu, când vreau să mănânc pere, şi n-am, încerc să caut undeva, cât mai aproape de locul în care stau şi nu mi-i poftă de mere. Să aflu pomul ne/lăudat cât mai aproape, fiindcă, la vârsta mea ne/meritată, metaforic vorbind, astă râvnă mă poate scăpa mortăciune, dacă poamele sunt departe!... Sigur c� ...

(!) a strâns - toată viaţa, în suflet şi-n trup - / atâta durere,cât nici nu încape-ntr-un om - parc-o văd/ ş-acuma cum cere:dă-mi, doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă,să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă...că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duceun om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce (!)(!) mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale,mereu te-am urmat pe rotundul de lut,/ la dea ...

În dicţionarele de specialitate, termenii din titlul rubricii noastre sunt explicaţi pe înţelesul tuturor celor care mai ştiu să citească şi mai vor să ştie pe ce lume se află! Şi tot într-aceste dicţionare de specialitate sunt explicaţi şi termenii care definesc produsele Terorii şi Laşităţii! Din nefericire, parafrazându-l pe Mihai Eminescu, „în zadar zice/arată dicţionarul ce-nseamnă laşitate şi teroare,/ umbra nesiguranţei/spaimei se întinde tot mai mare şi m ...

de ce nu-(ţi) citeşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) citeşti idiotul?pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul!părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună,toţi urlă că ziua-i murdară,/ toţi urlă că noaptea nu-i bună!de ce te repezi la icoane?/ de ce te răsteşti la cuvinte?scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte!de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii?ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ sugi sâng ...

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!//Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu - că sufăr lângă tine/ şi că te repar agale!/ mai apoi să vezi, sublimo,/ ce securiza(n)te vremuri/ vom trăi vorbind în şoaptă/ şi vom merge doar la vale!//Te cunosc de la o poştă,/ după felul cum pui ...

Se-ntoarce acasă odată cu luna,s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...(ce apă adâncă mai are fântânaşi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!)Îşi şterge obrazul cu palma sărată,se uită pe drumul de dinspre copii,dar nici o scrisoare nu vine la poartă...(ce mare e luna în ochii pustii!)Îşi face o cruce înaltă şi dreaptă...se uită în jos... şi se uită în sus...de-o viaţă de ani tot aşteaptă, aşteaptăcu mâna întinsă-nspre cei care nu-s!O candelă veche se duce ...

De mult nu ai mai fost la mine! Cred şi sper că nu m-ai uitat! Eu te-am căutat în fiecare zi şi în fiecare noapte, dar nu te-am găsit acasă! Iar firul tău scurt... (firea ta scurtă)... prezintă mereu „ocupat”!Ai fost o singură dată, dar te-ai grăbit şi ai plecat! Ziceai că ai lucruri/fiinţe mai importante decât mine! Ai promis că revii, însă te-am aşteptat în zadar! Şi chiar m-am pregătit mult şi bine, cum numai pentru nuntă se pregăteşte un mire... cum se pregă ...

Şi trece pe drumuri căruţa cu mere,adusă de-un cal şi-un sărac fără bici...nu cumpără nimeni şi nimeni nu cere...şi n-o să mai vină, vreodată, aici!La porţi ies mirese ca nişte garoafesfinţite cu lacrimi de mire moldav...s-aude aproape, aproape, aproapeun greier murdar de tristeţe şi praf!Ca două ţărance-mbrăcate într-una,ca două fecioare cu greieri în păr,răsare doar seara-mpreună cu lunas-adune potcoave şi urme de măr!Şi trece căruţa... şi-n toamnă se pierd ...

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să aflu, să caut, să învăţ. Întotdeauna am considerat că-i mai bine să nu ştiu. Dacă mă apuc să caut, şi caut în zadar? Dacă mă apuc să aflu, şi râde jurul şi jurul jurului de hotăr� ...