M-aş sinucide... moartea surâde foarte frumos...dar mă înving ideile lui tata...el a mers până la moarte şi înapoi, pe jos...şi a netezit cărarea luminii cu lopata!Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis)filozofia şarpelui de (a)casă...iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins...şi nici nu fac lumină... şi sunt o umbră arsă!Şi vine (deodată) chiar timpul să alergşi să-l ajung (mai repede) pe tata...să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc...iar cântecul de leag ...

Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?... (am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră s-a dat peste cap de trei virgulă paisprezece ori şi s-a făcut zmeu de carne şi oase... aşa de mare i-a fost bucuria şi mirarea când l-am lăsat şi pe el să admire acest miracol cu frunze, flori, cuiburi şi ap ...

Două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghioceiam grijit în primăvară... dar tu n-ai venit să iei!ai minţit c-ai fost aiurea, nu ştiu unde, nu ştiu cum...toate au murit pe dealuri, toate-s pulbere şi scrum!...eu nu cer măcar a-mi zice unde-ai stat şi ce-ai făcut...sunt prea mic să tulbur starea Marelui Necunoscut!...Mi se spune Anonimeni, şi eu cred, pe toţi îi cred...ştiu c-am vrut să fiu (o dată) olecuţă de aed,însă mi-a stricat vioara şi mi-a pus pana pe focun Necunosc ...

Tu vezi cum păsările-n zbor,/ ca nişte cruci, se pierd în zare,parcă se duc spre-un veci de veci/ plin cu seminţe şi cuibare?!Se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncântecu viersul bine-cuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte!Chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai să le vezi înlăcrămate...ne dau, şi nouă, cât mai mult/ din scurta lor eternitate!Stoluri de cruci deasupra mea,/ deasupra ta, deasupra noastrăvin şi s-opresc, din când în când,/ parcă ne cheamă la ...

Bătrânul urcă încet, foarte încet, greoi, nesigur pe sine! Are cam optzeci şi cinci de ani şi baston! Are ochi albaştri! Poartă haină străveche, dar curată! Şi pălărie tot la fel de trecută prin vremuri şi prin timpuri! Şi încă o anumită candoare i se poate citi pe chipu-i brăzdat de riduri! Şi încă se vede că mai poate păstra şi mai poate folosi gesturi şi vorbe decente, încărcate cu tot respectul din lume! Urcă şi nu găseşte nici un scaun liber! Toate scaunel ...

!stau într-un fel de nicăieri.../ pe care-l are fiecareîn eu-l strâmt, în eu-l larg,/ în jurul mic şi-n jurul mare,unde se-ntrec morfologii/ în ritmuri abracadabrante,cu declinări şi conjugări/ din supra-plin, din sub-cuante,într-o sintaxă cu adânci/ şi nalte provocări divine,fără-ntrebare şi răspuns,/ fără „de ce”, fără „de cine”!!plec într-un fel de nicăieri... pe care nimenea nu-l credea fi acuma şi aici,/ a fi perete în peretecu celălalt... cesta-i mereu/ ...

Se uită-n stânga şi-n dreapta. Parcă-i lipseşte ceva, cineva. Are ochi uzi. Şi zice: „Mă cheamă Maria, am cincizeci de ani, vin de la gara cea cu trenuri şi vreau să ajung la spitalul judeţean cel mare!”... N-o aude nimeni. Mai zice o dată. Însă iar n-o aude nimeni. O femeie tânără şi ştiutoare se repede s-o ajute pe tanti Maria. Dă din mâini şi din cuvinte: „Autobuzul ăsta merge la cimitir, nu la spital! Dacă nu vrei la cimitir, cobori la prima, o iei încolo, faci ...

Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu prin tăriile cârciumioarelor, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă, venite „pe lume” exact în acelaşi timp, îşi reclamă necesitatea şi prezenţa în fiecare secundă, chiar dacă „independenţii” le bârfesc, le iau în vârfu ...

Pogoară, curge, curge, suie/ de ieri în azi, de azi în ieri,curge întruna, toată viaţa,/ dar nu se varsă nicăieri,rămâne-n susul şi în josul/ cestui înalt, cestui adânc,rămâne candelă în care/ jertfele ochilor se strângdrept hrană a luminii date/ la tuturor, la nimănui,pentru întoarcere pe calea,/ pe drumul, pe răbdarea lui!Pogoară, suie, iar coboară,/ iar suie, iar, şi iar... şi iarsuie/pogoară în icoană/ ochi straşnici, pururi cu amnar,aşa, să ne vedem cărarea ...

Sunt în Norvegia. În loc să umblu creanga prin pădurile moldave, umblu aiurea printr-un stat/regat scandinav. Mai exact, nu caut potcoave de cai morţi ori vii, nu caut moaşte de vikingi vechi ori noi, nu caut rămăşiţele (reale sau imaginare) ale celui mai puternic zeu din mitologia cestui loc (vezi Eminescu: "Odin şi Poetul")... ci, mai degrabă, îmi satisfac orgoliul de mare anonim(eni) în orăşelul Bergen, pe-o coastă de Atlantic, însoţit de cea mai straşnică amantă din Eur ...