Să nu te mai prind la poarta mea, că-ţi rup picioarele! Ce tot mă deranjezi atâta? Ce tot îmi tulburi bagajul în fiecare zi? Ţi-am spus că nu-s pregătit pentru tine, pentru o relaţie strânsă cu persoana şi personalitatea ta? Nu numai o dată ţi-am atras atenţia că nu-s de nasul tău, dar tu, plină de morgă şi încăpăţânată, vii fără oprire la uşa mea, la geamul meu, în odaia mea... şi chiar vrei să-mi intri până-n suflet, chiar vrei să mă locuieşti, chiar vrei ...

(unghi favorabil... da capo al fine, cu poetul Ioanid Romanescu şi poetul Gelu Ciorici-Şipote, în ceas aniversar)Eu cred că începe... nu cred că mă-nşeală... nu cred că se joacă (de-a Viul) Celesta...!… Nu, nu mi se pare: aud foarte bine şi văd foarte bine din unghiul acesta! Aşa m-aşteptam să înceapă, nu alt fel...!... Ar fi fost mai frumos în alt fel? mai urât, mai târziu, mai degrabă, mai bine, mai rău? pot să spun şi încât?! pot să spun şi decât?! Şi văd p ...

Click aici pentru a citi Catrene (I) 5. N-am mai aflat nimic despre cărarea care mă duce tocmai la sfârşit... cred c-am greşit... şi nu mă mai aşteaptă alt început, alt drum frumos, cumplit! 6. Vino aici!... aici este acolo, dacă te uiţi de-acolo pân-aici...!... Te rog să vii, să vezi că Nicăieriul e-oriunde şi-i oricând!... Zadarnic strigi! 7. Tu mergi frumos, pe gândurile mele... şi-mi faci nălţări catedralizatoare, pe când eu trec încoace şi încolo, mă iau din t ...

Da, nu care cumva să credeţi că infractorii „muncesc” numai în PPPR (Palatele Penalilor şi Penibililor din România), numai în „subteran”, ori numai în multe şi alte multe instituţii şi „unghiuri” favorabile hoţiei! Nu care cumva să credeţi că infractorul „înalt” sau de „rând” va dispărea vreodată din peisajul nenorocit al acestei Ţări distruse de ţaţa Democraţie! Nu, să nu credeţi, fiindcă vă înşelaţi şi vă tăiaţi creanga aia, după ce aţi ...

1. Vor mori de vânt să-mi locuiască ţeasta. Vor trenuri lungi să-mi ţină de urât. Mlaştini adânci, cerşetoresc iertare! Mi-i funia (şi Luna) până-n gât! 2. Nu trebuia să-nvăţ rostogolirea prin marile minciuni universale. Doar trebuia să ştiu că Infinitul stă-n răscolirea mânurilor tale! 3. Nu pot muri. Nu. Nu mă lasă mama. Cică să caut capătul la roţi, să caut leac la dor şi la iubire. Ea a murit, sărmana, pentru toţi! 4. Nu mă uita! -  i-am spus (odată) m ...

Din cauza aceasta, şi numai din cauza aceasta, trebuie să înţelegi că aşa-zisul „măr interzis” a fost îngăduit totdeauna. Dacă nu era permis, nu eram nici eu, să umblu cu prolegomene, dar nici tu, să bagi la cap despre necesitatea ispitei şi despre imposibilitatea fiinţei în lipsa un banal şi dulce şi acru şi fără de moarte măr. Un singur exemplu-i suficient pentru a realiza importanţa vitală a cestui pom ademenitor, mai ales când locuieşte-n grădina altuia. Dacă a ...

Omul acesta-i alcătuit din pace şi iubire. Omul acesta nu-i niciodată omul acela, indiferent din care parte a vieţii îl priveşti şi-i cercetezi apropierea. Omul acesta vede înălţare de fiecare dată, când se întâmplă/petrece coborâre în lucruri. Când pleacă, ori când se întoarce, ori când nu pleacă şi nu se întoarce, însă cheamă şi binecuvântă numărătorul şi numitorul lumii, omul acesta îndreaptă şi netezeşte obrazul pământului, să nu se împiedice apa în ...

Una câte una, două câte două, multe câte multe, toate câte toate îşi aduc aminte şi încep să uite...!... (vreau să nu se poată!...uite că se poate!)... Parcă se aude (încă se s-aude) cum (se) legănară-n şoaptă cuiburi pline, cum (se) fremătară toate, cum făcură umbră şi răcoare proştilor... ca mine! Şi încep să cadă până la pământul plin cu vieţi pierdute, lacrămi şi păcate, până pe cărarea către totdeauna, unde niciodată nimeni nu mai cade! Cad.. ...

!mic, bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit: doar tăişul se aude/ sângerând picioare crude... până-n deal şi până-n vale,/ cicatrici fundamentale... (multe, una lângă alta,/ parcă s-au făcut cu dalta)... să se vadă, să rămână/ până tocmai la fântână, să se ştie despre ele/ c-au fost răni pe măgurele... cicatrici miraculoase/ până-n ochi şi până-n oase! câte păsări se adună,/ albe, dincolo de lună, şi nici una nu mai poate/ să se-ntoarcă unde bate ...

Pentru cei normali la suflet şi la minte, intervalul şase şi jumătate şi opt fără un sfert nu este recomandat în autobuz. În care autobuz? În toate. De ce? Fiindcă-i de vârf, adică ocupat de aşa-zişii şcolari. Pe toate traseele şi în toate sensurile de mers. Şi ce dacă-i ocupat? Păi, aici e chichirezul! Aici e chichiţa! Şi la propriu, şi la figurat! Şi cu ghilimele, şi fără ghilimele!... Iată, spre pildă, pe băncile patru faţă în faţă, în autobuzul unsprezece ...