Da, exact aşa: Maria începe să mă doară! Mă doare frumos, cu grijă să nu mi se pară că suferinţa nu însemnează purificare! Pentru că, nu-i aşa (?), numai ceastă durere duce la purificare! Altfel, nu se poate! Nimeni nu-(şi) şterge colbul de pe suflet dacă nu intervine suferinţa! Nimeni nu-(şi) suie mintea la cap dacă nu are nici o durere! Se înţelege că suferinţă nu însemnează numai durere în sine! Şi se înţelege că poţi suferi şi fără să te doară! Şi în ...

Din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă ne/aşteptata Clipă a Tăcerii: cel mai frumos şi lung şi rar spectacol despre Sublim când Pacea Nicăieri-i şi când Iubirea celui de aproape ş-a celui de departe nu-nsemnează decât un fals în acte şi-n tandreţe, decât o Amăgire majestoasă… iar Timpul des şi mult îşi pierde rostul scrâşnind sub Veşnicia mincinoasă! Din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă sfârşitul valmei cesteia barbare…!… E plină sala, dar mulţimea surd� ...

Iată, văd o vacă verde/ într-o iarbă foarte verde, şi-un viţel la fel de verde…/ şi-o femeie numai verde cum le-ndeamnă şi le paşte…/ (într-o margine de Paşte, ori de Paşti, dacă-i mai bine)…/ frunză verde mărăcine, că şi ăsta-i bun de lapte…/ iar viţelu-i bun de fapte: stă la pândă şi dă iamă/ chiar în ugerul de mamă… mamă verde, mamă verde,/ roagă-te să (n)-ai ce pierde, roagă-te de Suflet mare/ chiar în Săptămâna Mare! Iată, văd în zarea ve ...

Ce să-i spun despre Mama? Cred că nu ştiu (aproape) nimic despre Mama. Şi nu ştiu dacă am să aflu vreodată. Dacă Mamă egal Naştere, şi dacă habar n-am ce-i Naşterea, cum să ştiu despre Mamă mai mult decât se vede, decât se aude? Şi cum să nu divinizez această Alcătuire din două silabe identice, delicate, pure, frumoase, misterioase, aşa, cât să poată fi rostite mereu şi uşor, cât să nu poată fi uitate niciodată?… Îi zic Mariei că trebuie să fac (din nou) un ...

Mai am puţin, dar pot să-ţi dau şi ţie… (mie mi-ajunge, sunt obişnuit!)… îţi dau să vezi ce este şi cum este… hai, treci încoace, chiar acum deschid! Vezi ce frumos şi drept fără-ndoială?! vezi ce curat şi proaspăt şi senin?!… hai, nu mai sta, te rog, întinde mâna, ia, ia mai mult, chiar dacă e puţin! Nu este mult, dar n-are nici un capăt, n-ai cum să-(i) spui Adio şi Amin… cică-l ştiu toţi, însă nu-l ştie nimeni… (acesta e un Alt Fel de puţin!) Ia, ...

Nu, nici nu mă gândesc s-o rog să fugă din lumină. Nu, nici nu mă gândesc să ostenească. Dacă fuge ori osteneşte, sunt în pericol, sunt pierdut. Şi nu-i bai că sunt eu în pericol, ci milă mi-i de lumină, ci milă mi-i de Maria. Ce frumos stă Maria lângă Lumină, gramatical şi spiritual vorbind şi scriind! Ce frumos stau una în cealaltă! Oare cine a fost la Început? Maria sau Lumina? Eu cred şi vreau să susţin că Maria a fost la Început! Alţii cred că Lumina a fost ...

Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale trec fără capăt... parcă s-ar duce nicăieri să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri! Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic... iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită... ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig! Zici că-s altare negre şi albe... ce orchestră cu pene cheamă ochii să descifreze, lungi, sopranele ...

Bocetul se stinge. Maria se aprinde. Sau aşa mi se pare mie. Nu, nu mi se pare. Fiindcă n-o mai văd în carne şi oase, cel puţin. Văd numai o lumină. O lumină în forma ei. O lumină cu margini de Marie. Cu inimă de Marie. Cu suflet de Marie. O lumină cum nu am mai văzut niciodată. O altfel de lumină, pot spune. De fapt, pot spune că nimic nu mai văd pe partea ei şi nimic nu mai are decât consistenţă fotonică. Totul "apare" şi "stă" aşa, ca şi cum acest tot ar fi suspenda ...

Da... începem trecerea, Marea Trecere. Eu trec pe partea cealaltă cu tot cu partea asta. Ea trece pe partea asta cu tot cu partea cealaltă. Cu tot cu vaci şi cu tot cu viţei. Cu tot cu cer şi cu tot cu pământ. Cu tot cu duh şi cu tot cu văzduh. Cu tot cu păsărime. Cu tot cu Tată şi cu tot cu Fiu. Cu tot ce-a fost şi este Ne/Cunoscut. Nu?... La jumătatea Trecerii, ne oprim nas în nas şi ochi în ochi, gând în gând, suflet în suflet, sunt în este şi este-n sunt. Şi Maria m ...

Până atunci o mai aştept... jur frumos: sunt acasă, sunt aici, sunt acum... şi, apoi, nu am să mai fiu... dar am să fiu tocmai unde tot nimicul este scrum! I-am cerut foarte puţin, vreau să nu-i fiu povară... i-am cerut, uite-aşa, să-mi dea şi să-i dau sărutarea cea dintâi şi cea din urmă... şi, apoi, să mă ia! Chiar acolo nu am fost, nu am ajuns... şi nu ştiu dacă am să rezist, şi nu pot să înţeleg, dacă ajung, ce am să-i spun lipsei tale şi nimicului tot! Uni ...