La ciocârlia din ziarul de ieri. Cum să nu dau lucrare de control la ciocârlie? La ciocârlie să nu dau? Chiar la ciocârlie? Un fel de lucrare de control la măreţie, s-ar putea numi! Un fel de lucrare de control la tril, pot zice! Un fel de dare de samă la frumuseţe! Nu la orice fel de frumuseţe! Frumuseţea aceea, totdeauna la capăt! La capătul dinspre-nceput! La cel mai curat capăt!...Pe ce fel de coală să scriu această lucrare de control? Nici o coală de hârtile nu-i potrivi ...

Ce frumoasă floare la ureche, la urechea ta, nu a oricui, floare dintr-o margine de râpă...!... Spune, doamnă...(dacă poţi să spui,   dacă ştii şi dacă vrei să-nveţe cei care nici râpă n-au avut, cei care-au spus rău lângă o floare, cei fără prezentul din trecut)...   ce înseamnă, cum se-ntinde mâna după toată vraja din adânc, după tot misterul pur şi simplu, unde sălcii (toată viaţa) plâng   de tristeţe că se surpă gândul şi de bucurie că mai sunt visuri ...

N-am la îndemână o monastire normală. O monastire mare, vreau să zic. N-am, dar trebuie să dau lucrare de control la ea, neapărat. Trebuie să mă descurc, adică. Prin urmare, apelez la un schit. La o monastire mică, zice-se. Din asta (mică) am. Am un schit, adică. Nu-i al meu, da-i ş-al meu. I se spune Schitul Zimbru. E vechi. Şi proaspăt refăcut. Încă nu are chilii. Şi nici călugăriţe. C-o să fie schit de maici, se zvoneşte-n cătunul cu acelaşi nume. Abia aştept să s ...

Desenează fluturi pe asfalt… (fluturi mulţi, cu cretă colorată)… şi-i descântă şi le spune cum, când şi unde au mai fost odată   şi-au trăit şi au murit frumos, fluturându-şi rostul pentru cine poate înţelege că mai sunt liniştiri, chiar dacă-s mai puţine   cantilene, lăcrămări şi-uimiri printre mâini întinse-n fluturare de batiste şi năframe când trenu-i gata-n gări despărţitoare!   Desenează fluturi pe asfalt… (pentru toţi sărmanii desenează)… � ...

De paşti Joiana (plin de farmec) pe coclauri, ea papă troscot şi trifoi, rogoz şi brânci… ea face lapte, dar tu nu faci nici o brânză, abia aştepţi s-o mulgi, s-o tai şi s-o mănânci!   Face viţei simandicoşi, deştepţi ca tine, cosmopoliţi şi şturlubatici…(neam de boi!)… ăştia o sug de-i sare ugerul din schemă… ea stă ca proasta, parc-ar fi un portaltoi!   O altoieşti (fecior tălâmb) c-o ghioagă lungă şi noduroasă, de la coadă pân-la cap… iar ea (sărma ...

Aici, taman aici, unde mă pregătesc să scriu această lucrare de control, locuieşte satul. Satul acela, fost acesta. Şi, aici, exact aici, în fostul acesta, toate casele sunt la marginea satului, parcă aşteaptă pe cineva. Parcă aşteaptă aşa, continuu, pe cineva discontinuu. Pe cineva, care vine rar, ori nu mai vine, ori a uitat că suflarea satului, cu tot cu sat, stă numai al marginea satului şi nădăjduieşte până la moarte. Şi nu numai că nădăjduieşte, ci şi crede. Aic ...

Vin vii să vadă viul cum se suie (cu viaţa lui) pe crucea tuturor… (vin cu păcate, vin cu-ngenunchere)… sfârşit şi început mântuitor!   Vin vii să vadă mortul cum învie… (şi vin pe brânci, şi vin târâş, oricum)… vin să-l ajute şi să-l venereze suind golgota în/spre ergo sum!   Vin vii să vadă slavă şi-mpăcare, s-audă ce-nţeleg şi ce-nţelegi, cum nu există viaţă fără moarte şi moarte fără viaţă-n veci de veci!   Să vadă şi s-audă măreţia ...

Lucrare de control la inimă?! Complicată! Complexă! Dificilă! Periculoasă! Mai ales lucrarea de control la inimă deschisă, cu inima deschisă! Dacă n-ai inimă, n-ai cum să dai lucrare de control la ea! Dacă ai, este riscant şi contraindicat să faci dări de samă la inimă! Însă, dacă se cere, n-ai încotro, trebuie să dai! Dar este imperios necesar să fii foarte sincer când te apuci să glosezi pe marginea inimii, în centrul ei, în toiul ei, în braţele ei! Şi, parol, ce ...

Chiar de-i în mijlocul propoziţiei ori al hectarului, grâu se scrie şi se desenează cu literă mare! Chiar de-i în mijlocul rostirii ori al oceanului, apă se scrie şi se desenează cu literă mare! Chiar de-i în centrul strigătului ori al nenorocirii, mamă se scrie şi se desenează cu literă mare! Chiar de-i în centrul scrisorii ori al despărţirii, iubire se scrie şi se desenează cu literă mare! Indiferent unde şi cum şi când s-ar afla, grâu, apă, mamă şi iubire se scri ...

Ai grijă! Mâine, începând chiar din inima nopţii, e Duminică! Te aştept în livada cu vişini! Să-ţi spun romanţa pe care am auzit-o de la mama! Romanţa cu vişinul! Vişinul cel bătrân şi înflorit ultima oară! Mi-a zis că înfloreşte pentru ultima dată…şi, apoi, pleacă! Nu ştiu unde pleacă, fiindcă nu l-am întrebat, dar nici el nu s-a grăbit să mă lămurească! Însă, dacă vii, avem toate şansele să-i vedem ultimul alb, ultima prezenţă! Avem toate şansele s� ...