Mă folosesc de acest titlu deoarece vreau să par optimist. Ar fi trebuit să spun "Jos drujba dintre popoare!"...pentru că am multe şi dure motive (evidente, desigur) să-i urăsc până la limita blestemului pe cei care sunt parcă dinadins lăsaţi pe scoarţa de lut să-şi folosească scoarţa "celebrală" doar întru accelerarea dezastrelor cu propria mână şi drujbă...Citiţi aici!... Într-o dimineaţă (care părea oarecare) nişte târtani cu creier neted, paie în nas şi "priet ...

  Sunt o ţâncă de patru ani. Ai mei şi ai altora cred că nu pricep (mai) nimic din pe/trecerile jurului meu. Creadă ce vor, spună ce vor. Dacă nu umblu cu picioarele goale, îmi port cu mare mândrie ghetele pe dos, şi inima şi sufletul cu aleasă încredere mi le apăr şi mi le port îmbrăcate în rochiţa de stambă veche şi decolorată de vreme şi de timp. Mama Măriuca este gata să facă un copil. Îi dă pe toţi afară din casă şi din ogradă, numai pe mine mă lasă ...

  Şi câinele ăsta (cald şi călduros, pe trotuar) cum stă şi se uită cu limba scoasă la mine!...parcă nu a mai văzut inimă şubredă şi putregăioasă mergând (şi bătând foarte tare şi foarte rar) către tanti asistenta de la policlinică (o tanti inimoasă şi mirosind a mov-mărăcine)!...parcă nu a mai văzut poet cu inima la gât de bucurie că tanti doctoreasa (deşteaptă şi persuasivă) o să-i zică: în seara asta e duminică, în seara asta n-ai voie să nu (sa ...

  E primăvară. E duminică. Mă îmbrac şi mă încalţ şi mă organizez cât pot de elegant. Îi zic mamei "sărut mâna, mamă!"...şi plec spre Lungeşti, voios şi emoţionat ca un motan cotropit de iubire, învârtindu-mă ca un OZN foarte cunoscut "în satul meu cu zece oameni/ din care nouă sunt plecaţi!"...Mă duc la fete, cum se zice pe la noi. Pe la alţii nu ştiu cum se zice, dar am auzit că nu se zice frumos. Mă duc la fete multe şi frumoase. Ajung repede, că dorul � ...

  Sigur că da, trebuie să recunosc: îmi plac escapadele, îmi plac intrările în mijlocul sălbăticiei, în braţele imprevizibilului verde. Mă tentează şi mă cheamă coclaurile, aiurarea şi somnul în braţele singurătăţii cu numele Cioara, Băgăoani, Ciuta, Recea, Uliu...Aici, pe ţărna şi în slava acestor guri de rai, sub sfânta apăsare a liniştii traversate doar de săgeţi cu pene, de liniştitoarele cricuiri (ale greierimii, da?) şi de fantastica licurire (a licu ...

  Stau într-un pliu al timpului şi mă uit frumos şi curios cum trece domnul care a iubit-o foarte mult pe doamna care l-a iubit foarte mult pe domnul care, iată, chiar în clipa aceasta se îndreaptă spre Ea. Ei locuiesc foarte departe (unul de altul) cam la distanţă de două picioare (ale Ei) şi o mie şi unul de săruturi (tot ale Ei). El merge cu ghete din piele de zimbru. Poartă pălăria lui Poe şi redingota lui Eminescu, pantalonul lui Preda şi sufletul lui Serghei. Sufle ...

  Cu nişte viteză normală şi cu nişte visuri îndrăzneţe, vin pe şoseaua care merge dinspre nordul Moldovei de sud, spre sudul Moldovei de sud. Vin devreme, să nu-i apuce târziul pe drum. Vin alături. Ea conduce. El stă. Ea conduce bine. El stă frumos. Ea este foarte atentă la şosea. El nu prea. El este foarte atent la ea. Ea nu dă doi bani pe el. Că n-are. N-are mărunţi. Brusc, mai încolo, pe dreapta şoselei, el şi ea văd trei mărunţi. Trei mărunţi galbeni. Gal ...

  Hai să mergem încolo! Întreb: unde, încolo? Aud: încolo, încoace...nu contează! nu ziceai tu (de la Miron Radu Paraschivescu citire) că toate drumurile duc la cimitir? nu ziceai tu că legiunile romane erau nişte adunături barbare analfabete, care se băteau cu cetatea în pieptul şi pe burta imperiului, se fasoleau şi se lăudau că "toate drumurile duc la Roma"...dar, de fapt şi în fapt, celebrul poet al "cânticelor ţigăneşti" (dar şi al atmosferei de provincie şi d ...

  Citez: "...am visat că plantam şi îngrijeam un (fel) de gard viu, dintr-un (fel) de arbuşti cu spini foarte ascuţiţi, dar care înflorea continuu, dumnezeieşte, în mii de rogvaivuri pe secundă, într-un balans policrom fantastic, indescriptibil, aproape înfiorator. Până aici, parcă nu (prea) pare ciudat. Însă, bizareria începe exact când am terminat gardul şi am văzut că-i în formă de cerc. Deruta m-a copleşit (chiar m-a panicat, pot spune) fiindcă nu ştiam dac� ...

  Un copil para/simpatic şi isteţ, plin de energie şi de viaţă. Şi trist, uneori, când îşi mai aduce aminte de drama prin care a trecut fără să ştie ce-i aceea dramă, când responsabilul cu ne/uitarea îi zvârle în prezentul mental şi sufletesc suferinţele de atunci, din faşă (şi) până când mama lui l-a luat în braţe şi au plecat în lume, tocmai aici, pentru că acolo nu se mai putea trăi lângă un substantiv masculin, care ştie şi huruie numai atât: sunt a ...