Ion Zimbru
Un câine cald şi o pisică rece
Vineri, 22 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi câinele ăsta (cald şi călduros, pe trotuar) cum stă şi se uită cu limba scoasă la mine!...parcă nu a mai văzut inimă şubredă şi putregăioasă mergând (şi bătând foarte tare şi foarte rar) către tanti asistenta de la policlinică (o tanti inimoasă şi mirosind a mov-mărăcine)!...parcă nu a mai văzut poet cu inima la gât de bucurie că tanti doctoreasa (deşteaptă şi persuasivă) o să-i zică: în seara asta e duminică, în seara asta n-ai voie să nu (sa ...
Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna AZ
Joi, 21 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
E primăvară. E duminică. Mă îmbrac şi mă încalţ şi mă organizez cât pot de elegant. Îi zic mamei "sărut mâna, mamă!"...şi plec spre Lungeşti, voios şi emoţionat ca un motan cotropit de iubire, învârtindu-mă ca un OZN foarte cunoscut "în satul meu cu zece oameni/ din care nouă sunt plecaţi!"...Mă duc la fete, cum se zice pe la noi. Pe la alţii nu ştiu cum se zice, dar am auzit că nu se zice frumos. Mă duc la fete multe şi frumoase. Ajung repede, că dorul Š...
Yată, omul Băgăoanilor
Miercuri, 20 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da, trebuie să recunosc: îmi plac escapadele, îmi plac intrările în mijlocul sălbăticiei, în braţele imprevizibilului verde. Mă tentează şi mă cheamă coclaurile, aiurarea şi somnul în braţele singurătăţii cu numele Cioara, Băgăoani, Ciuta, Recea, Uliu...Aici, pe ţărna şi în slava acestor guri de rai, sub sfânta apăsare a liniştii traversate doar de săgeţi cu pene, de liniştitoarele cricuiri (ale greierimii, da?) şi de fantastica licurire (a licu ...
Buzunarul cu inimă şi bănuţ de icoană
Marți, 19 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Stau într-un pliu al timpului şi mă uit frumos şi curios cum trece domnul care a iubit-o foarte mult pe doamna care l-a iubit foarte mult pe domnul care, iată, chiar în clipa aceasta se îndreaptă spre Ea. Ei locuiesc foarte departe (unul de altul) cam la distanţă de două picioare (ale Ei) şi o mie şi unul de săruturi (tot ale Ei). El merge cu ghete din piele de zimbru. Poartă pălăria lui Poe şi redingota lui Eminescu, pantalonul lui Preda şi sufletul lui Serghei. Sufle ...
Visuri îndrăzneţe şi trei galbeni mărunţi
Luni, 18 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cu nişte viteză normală şi cu nişte visuri îndrăzneţe, vin pe şoseaua care merge dinspre nordul Moldovei de sud, spre sudul Moldovei de sud. Vin devreme, să nu-i apuce târziul pe drum. Vin alături. Ea conduce. El stă. Ea conduce bine. El stă frumos. Ea este foarte atentă la şosea. El nu prea. El este foarte atent la ea. Ea nu dă doi bani pe el. Că n-are. N-are mărunţi. Brusc, mai încolo, pe dreapta şoselei, el şi ea văd trei mărunţi. Trei mărunţi galbeni. Gal ...
ÃŽn locul somnului ÅŸi visului meu
Sâmbătă, 16 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Hai să mergem încolo! Întreb: unde, încolo? Aud: încolo, încoace...nu contează! nu ziceai tu (de la Miron Radu Paraschivescu citire) că toate drumurile duc la cimitir? nu ziceai tu că legiunile romane erau nişte adunături barbare analfabete, care se băteau cu cetatea în pieptul şi pe burta imperiului, se fasoleau şi se lăudau că "toate drumurile duc la Roma"...dar, de fapt şi în fapt, celebrul poet al "cânticelor ţigăneşti" (dar şi al atmosferei de provincie şi d ...
Trei cercuri pure ÅŸi simple
Vineri, 15 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Citez: "...am visat că plantam şi îngrijeam un (fel) de gard viu, dintr-un (fel) de arbuşti cu spini foarte ascuţiţi, dar care înflorea continuu, dumnezeieşte, în mii de rogvaivuri pe secundă, într-un balans policrom fantastic, indescriptibil, aproape înfiorator. Până aici, parcă nu (prea) pare ciudat. Însă, bizareria începe exact când am terminat gardul şi am văzut că-i în formă de cerc.
Deruta m-a copleÅŸit (chiar m-a panicat, pot spune) fiindcă nu ÅŸtiam dacÄ ...
Doar două jucării: mama şi o lingură de lemn!
Joi, 14 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Un copil para/simpatic şi isteţ, plin de energie şi de viaţă. Şi trist, uneori, când îşi mai aduce aminte de drama prin care a trecut fără să ştie ce-i aceea dramă, când responsabilul cu ne/uitarea îi zvârle în prezentul mental şi sufletesc suferinţele de atunci, din faşă (şi) până când mama lui l-a luat în braţe şi au plecat în lume, tocmai aici, pentru că acolo nu se mai putea trăi lângă un substantiv masculin, care ştie şi huruie numai atât: sunt a ...
Să plângă doar aşa, de ochii lumii!
Miercuri, 13 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nu mai răspunde. Nu mai vrea să răspundă. Nu mai poate să răspundă. E posibil să fi ars. Să fi ars de tot. Mi-i frică. Totdeauna mi-a fost frică de holocaust. Mai ales că nu am fost niciodată adeptul acestui fel de ritual, acestui fel de sacrificiu. Am considerat că divinitatea atotştiutoare nu are trebuinţă de asemenea ofrande, mai ales când subiectul ars/ de/ tot a fost în stare să cultive beladonă în deşert şi miozotis la polul nord, mi-a umplut carul mare cu mere, mi- ...
Cumpăna fetei cu pantalon scurt şi maiou transparent
Marți, 12 Iunie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Are douăzeci şi doi de ani, este domnişoară şi foarte frumoasă. Frumuseţe de pământ, naturală, proaspătă, fără adausuri şi farafastâcuri, fără morgă şi ostentaţie. Poartă pantalon scurt şi maiou transparent. Nu are nimic de ascuns. E vară. Grâul a venit în sat. E foarte cald. Mihai Boza, tatăl fetei, este gospodar. Are de toate. Are şi vin. Şi rachiu. Inginerul CAP(ului) se numeşte Nicodim. Inginer cunoscut, respectat, chiar temător (pot zice). Când îi vine ...
