Motto: „Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,/ meduzele când plimbă sub clopotele verzi!” (Ion Barbu – Joc secund)   De ce trăieşti gândindu-te că mori devreme sau târziu sau totdeauna? că ţi se face silă, uneori, de cum răsare şi apune luna indiferentă, rece la urât şi la frumos şi la eternitate? Nu-i mai uşor să fii, numaidecât, nepăsător la cele ne/curate, la toate ...
Şi ne dădea câte o turtă/ de grâu, secară sau mălai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o palmă/ ruptă din dragoste sau rai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o vacă/ la iarbă pe picior de plai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai! Şi ne dădea câte o carte/ cu zmei şi logofeţi şi crai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai! Şi câte-o lacrimă curată/ pe vis, pe s ...
secretul se-ntâmplă în râpa cea mare, în râpa cea mică, în visuri... şi-n urme de păsări prin aer... şi-n gânduri rămase acolo, s-adune, să scadă, să scurme prin umbre uscate, prin plânsuri uscate, prin strigătul mamei cu inimă frântă când susul nu dă nici o clipă de ploaie şi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă s-aude, se vede-n sub/straturi... se află că taina aceasta-i zidită cu morţii când mâinile lor îndreptau adâncimea din templul iubirii, din lemnele po ...
(!) şi mă uit cum tot pier/ printre mine şi cer cum mă sui mă tot sui/ unde „este” chiar nu-i unde „nu-i” a mai fost/ să-l învăţ pe de rost şi mai este şi-acum/ sigur singurul drum (!) (!) sigur singurul drum/ drept acu drept acu pentru cei care „da”/ pentru cei care „nu” printre mine şi tu/ printre tine şi eu dacă vrea dumnezeu/ astfel vrea dumnezeu (!) (!) şi mă uit cum tot pieri/ şi rămâi fără ieri şi rămâi fără azi/ şi tot (s)cazi şi tot (s)cazi ş ...
când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus, tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus! e mai deştept - nu am ce zice -/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos - cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel de jos? cum să dai ditai nesfârşire/ pe-un biet mărunt, biet pieritor? cum să laşi singură o steauă.../ şi tu să umbli după dor? când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, lângă mister, să fii o simplă efemeră/ lângă un simplu ef ...
Fenomen cu zece la singurătate,/ zece la citire, zece la candoare, zece la respectul faţă de tăcerea celei care cântă în amurg... şi moare! Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri, cu hap/sâni ca două portocale crude, arie din sfânta operă a pâinii/ care-n fiecare clipă se aude! Fenomen cu zece chiar şi la iubire, şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate, şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă, fenomen cu zero la greşeli/păcate! Fenomen cu braţe lungi până la mine, lungi ...
Lacrimi şi tăcere în cazarmă/ - lumea-ngaimă vrute şi nevrute, nici un glonte nu tresare-n puşcă,/ doar fanfara-nceată se aude! Trece lumea, parcă nici nu-i pasă/ şi-i cuminte, parcă n-are minte - nu mai este, nici n-o să mai fie/ niciodată ce-a fost înainte! Nasturi azvârliţi pe lângă ziduri,/ epoleţi, marmite - într-o doară vrafuri de cuvinte-abandonate/ din ce-a fost suflare militară! Mucegaiul umblă prin vestoane,/ goarna nu mai sună-nviorare, garnizoana-i goală ...
(!) şi chiar acum te rog să fugi din monastire, TULBURĂTOARE ŞI UITATĂ LORELAI - nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai (!) (!) şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri - habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că azi înseamnă mâine minus ieri (!) (!) te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vrunui cuvânt umplut cu fiere... şi satrap, nu-ţi irosi prea/frumuseţe ...
(despre Soare și Lună) şi chiar în această secundă mi-am adus aminte de mama: vine tocmai dinspre soare(şi)lună-apune, adică tocmai dinspre eternitate, vine frumoasă şi blândă şi singură şi repede ca o minune, clopotul (se) bate singur, de bucurie şi de mirare şi de admirare (se) bate, tot satul iese la marginea satului pentru întâmpinare, toate substantivele se opresc din declinare, toate verbele se opresc din conjugare, toate sufletele şi toate mâinile sunt curate, toat ...
Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ zbucneşte veşnicia născătoare de (ne)simţiţi şi (extra)ordinari.../ toţi: sfinţi şi demoni...toţi: care pe care, (bat)jocuri(legi), principii cu filet/ pe stânga şi pe dreapta, să se pară că cel ce-a-nsămânţat nu-i (ne)cioplit,/ nu râde şi nu plânge, nu separă bunul de rău, păcatul de iertare/ în (prea)mărirea lui devastatoare!   Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ nimicul îşi ia tot şi se răsfaţă ca un elev înzorzo ...
Pagina 14 din 251