(!) DA - TOTDEAUNA-I MAI TÂRZIU CA NICIODATĂ şi în zadar aştept la pândă şi la rând - până atunci e gata cerul şi pământul, iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!) (!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţător scrutează tot, adună tot şi scade totul - uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!) (!) aceleaşi note din nimic, a/somnifere şi însemnate-n trândăvie şi-n frumos, toarnă-n auz o des/cântare criminală de jos ...
De câte ori am aşteptat/ sub felinarul afumat, să vină trenul de atunci,/ cu fluturi mov şi rochii lungi - şi se făcea (în ceas) târziu,/ şi-n suflet se făcea pustiu, dar trenul cel nu mai venea/ (de nicăieri) în gara cea! Şi ce văzduh curat era/ în gara ta şi-n gara mea - aceeaşi gară până când/ s-au dus (cu toţii) în pământ cei călători, cel timp şi tren.../ şi a rămas doar un refren: oare cu ce se va-mbrăca/ (la nunta ei) mireasa mea? Şi tot visez... şi văd ...
(!) dacă va fi să-ţi aminteşti vreodată/ vremea şi timpul visurilor tale, vezi să nu uiţi c-am fost şi eu cu tine,/ acolo şi atuncea, pe o vale, pe-un deal, pe-un drum de ziuă şi de noapte,/ încet, la o cişmea, la o fântână, sub liniştiri de trandafir sălbatic.../ ş-am stat ş-am auzit cum se îngână lumină cu-ntuneric, ochi cu lacrămi,/ apă cu sete... în LIMBA ROMÂNĂ (!) (!) ş-am stat ş-am auzit cum se îngână/ suflet cu dor, amar cu vindecare, greier cu cântec ...
Vă ascundeţi în palate şi în găuri,chiar dacă ştiţi că nu vă caută nimeni!Vă place în mitocănie amestecată cu pâine şi circ,în sclifoseală omologată naţionalşi în duplicitate certificată medical şi parlamentar!Vai vouă, sărmane substantive comune,cu capul gol, fără suflet, fără milostenie şi virtute,dacă nu aveţi nici un respect pentru Lege,nu vă este frică de Dumnezeu?În ochii voştri congestionaţi de microbul prostieicitesc numai lene, lux, lăcomie şi l ...
Motto: "multiplul unu diferit de sine/ o! mare-absenţă uneltind în toateniciunde-pretutindeni altul vine/ vizibil numai din precaritate"                                             (Ştefan Augustin Doinaş)în fiecare clipă se întâmplă/ preludiul şi postludiul veşniciei pentru cel care-i înţelege rostul/ demonic şi divin, dar zice: fie-i trăirea mai uşoară şi dormirea/ plină cu visuri despre cel ce spune cântec de leagăn şi de îngr ...
Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un semn/ al slăbiciunii (ne)(di)simulate, e un ajuns la capăt, un regret/ că mai frumos de-atâta nu se poate! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un fel/ de-a (re)cunoaşte falsul şi păcatul (in)toleranţei până la sfârşit,/ când cade raiul şi se nalţă iadul! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i judeţ/ fără clemenţă pentru laşitate, pentru (ne)şansa de-a (nu) fi-nvăţat/ principiul „cum se cade cumsecade”!   Să (nu) te faci că (nu) ...
(!) nu cred că nu se poate să se-ntâmple/ şi nu mă mint că nu-i adevărat, nici nu regret şi nici nu sper nimica/ din (ne)păsarea lui emcepătrat (!) (!) o stare (in)credibilă de masă:/ micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii/ (s)puse-n viteză logică pătrată (!) (!) viteză dreaptă şi viteză strâmbă,/ din sine-n colo şi din colo-n sine, prin spaţiul rece al deşertăciunii,/ prin timpul cald al proniei divine (!) (!) un rost în care taina-şi fa ...
ce somn adânc, ce somn adânc/ mi s-a făcut în ochiul stâng ce somn înalt, ce somn înalt/ mi s-a făcut în celălalt ce vis frumos, ce vis frumos/ am început de sus în jos ce vis în plus, ce vis în plus/ am început de jos în sus şi nici nu ştiu, şi nici nu ştiu/ dacă-i devreme ori târziu şi nici nu văd, şi nici n-aud/ dacă-s prezent, dacă-s trecut ce pot să cred ori să nu cred:/ că-i prea puţin ori prea încet ori e prea greu ori prea uşor/ necunoscutul următor nu e ...
nu las nici o urmă-n urmă,/ tot şterg, nu vreau să se ştie c-am furat o clipă albă/ dintr-o neagră veşnicie şi-am umplut-o cu nimicuri,/ amăgiri şi baliverne cu minciuni (ne)vertebrate/ şi scălâmbăieli moderne, până când biata secundă/ a spus că nu mai suportă clocotul din carotidă/ şi îngheţul din aortă !!! nu mai las nimica-n urmă,/ mintenaş m-apuc de treabă, n-am sfială, n-am regrete/ - cine ştie să priceapă ce-nsemnează ceastă vrere/ de totală curăţie, ...
şi nu mai vreau să nu mai ştiu/ că nu mai vrea să nu mai ştie despre ce-a fost când nu eram/ doi despărţiţi de veşnicie - şi nu mai pot să nu mai văd/ că nu mai poate să nu vadă cum nu mai zbor şi nu mai merg/ ţinându-mă de balustradă prin universul care vrea/ să nu mai ştie că nu poate aduce sufletului meu/ sufletul ei ascuns în moarte şi nu mai cred că nu mai am/ noroc să ştiu că nu mai are aripi şi tălpi să ne-ntâlnim,/ să-nvingem orice depărtare, să-nv ...
Pagina 12 din 261