Suntem...în...memoria...plitei.../ şi cred că v-aduceţi aminte
de laptele fiert, dimineaţa,/ de turtele multe şi sfinte...
de alte şi alte şi alte/ râvniri ale foamei, de alte
zvâcniri ale frigului zdravăn/ în jurul secundelor calde...
de ochii sclipind liniştire/ cu flăcări, prin rugă ştiută,
aşa, de la unul la altul,/ cu „iartă-mă”, ”doamne”, ”ajută”...
de nopţile negre şi albe/ când ultimul nostru tăciune
trăgea să se stingă...şi parcă/ părea că s-aude cum spune:
e-atâta lumină-n icoane.../ vă-ntârzie pacea în case,
vă şterge păcatul din suflet,/ vă cheamă la visuri frumoase,
vă ţine cu gândul la mine,/ la sobă, la veşnica plită
pe care stă viaţa (de)scrisă,/ pe care stă moartea citită...
aşa s-ascultăm printre lacrimi,/ himere, izbânzi şi dezastre:
eu sunt o idee uitată.../ SUNT PLITA MEMORIEI VOASTRE!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
