tu vezi şi auzi foarte bine/ ce rău şi urât e afară –
deschide-i, primeşte-l în casă,/ ai milă...că poate să piară
ştii cine-i...tu ştii, nu se poate/ să nu-l fi visat, nu se poate
să nu-l fi citit, nu se poate/ să nu-l fi iubit, nu se poate
să nu-l fi băut ca pe-o apă,/ să nu-l fi mâncat ca pe-o turtă,
să nu-l fi râvnit ca pe-o steauă/ mai naltă, mai lungă, mai scurtă
e primul din care se rupe/ bucată mai mică, mai mare –
e primul pe drumul durerii,/ e primul răspuns la-ntrebare
e primul din ceastă mulţime/ mai plină, mai goală, mai rece,
mai caldă...în pururea-i primul/ departe de fărădelege
deschide-i, primeşte-l în casă/ acum – stă puţin şi se duce,
se duce la steauă s-aducă/ lumină sub cruce, pe cruce
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
