(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă –
pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii,
pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă –
unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!)
(!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă –
pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii,
pot...fiindcă toată viaţa/ mi-am ascuns-o într-o turtă –
alţii spun că numai unii,/ unii spun că numai alţii (!)
(?) dacă pot, cine mai umblă/ pe şotronul din ogradă,
cine-şi mai aduce-aminte/ cum şopteşte apa-n ciuturi,
cine mai visează timpul,/ cine poate să mai creadă,
cine mai sădeşte greieri,/ cine mai cultivă fluturi (?)
(?) dacă pot, cine-o mai bate/ vântul ca să meargă moara,
cine o mai bate apa-n/ piua lor şi-a dumneavoastră (?)
(!) unii spun că-i bună ziua,/ alţii spun că-i bună seara –
noapte bună, miozotis.../ foaie verde floare-albastră (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” NOAPTE BUNĂ, MIOZOTIS! [asimptotic tangou] Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
