Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) și m-ai lăsat să-mi duc singurătatea
ca pe o cruce-n vârfuri de golgote
crizantemate, până-mi sângerează
ochii pe rug şi sub uvedenrode (!)
(!) și m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă,
ca pe-o smerită, ultimă povară,
şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştie
că m-a împins fulgerător pe scară (!)
(!) n-am să te uit, frumoaso, niciodată,
cum n-am uitat întâia zi de viaţă,
cum n-am uitat să nu-mi aduc aminte
că moartea-i proasta care mă răsfaţă (!)
(!) n-am să mă duc, iubito, niciodată,
unde se zice că-i frumos: în CARTE!
dar n-am să uit cum lacrima mi-i sacră,
cum n-am uitat întâia zi de moarte (!)
