Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) mi-a bătut mireasa în poartă,
şi nici măcar n-am vrut s-o aud (!)
(!) mi-a bătut mireasa în fereastră,
şi nici măcar s-o văd nu m-am uitat (!)
(!) mi-a bătut mireasa în uşă,
şi nici măcar nu i-am strigat să plece (!)
(!) mi-a bătut mireasa în vis,
şi nici măcar nu m-am trezit să-i văd
rochia albă, fără de sfârşit (!)
(!) mi-a bătut vântul mireasa la poartă,
la fereastră, la uşă, în somn şi în vis,
şi nimic nu i-am deschis,
nimic, nimic, nimic nu i-am deschis (!)
şi a rămas afară mireasa... şi a nins (!)
(!) am ieşit să mă bată vântul,
şi mireasa m-a cu/prins în braţele-i
lungi cât albul rochiei fără de sfârşit (!)
