Mă spionezi...(?!)...sunt contra/spionaj,
serviciile mele-s ne/secrete.
am o Iscoadă scumpă-n solda mea,
dar nu s-aude şi nici nu se vede
fiindcă-i îmbrăcată majestos,
cu miozotis la butonieră,
umblă-n caleaşcă, poartă pentru toţi
respect, nici nu regretă, nici nu speră,
nici nu condamnă, doar atâta spune:
salvaţi Candoarea din Deşertăciune!
Pândeşti pe geam, de/scrii şi socoteşti,
însă nu ai habar că eşti pândită,
că sfânta mea Iscoadă-i peste tot:
şi ochi de Sfinx şi vârf de Piramidă,
şi-o să dureze până când nici tu
şi nici spionii tăi n-or să mai fie,
şi-o să vă dea Lumină până când
veţi renunţa la van şi la simbrie,
şi n-o să mai scuipaţi când vi se spune:
salvaţi Candoarea din Deşertăciune!
Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” S.O.S. (contra/spionaj) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
IN MEMORIAM: PATRU „PORUNCI” ŞI-O ÎNTREBARE - remember Simon Ajarescu (II) DIVINA TRAGEDIA: MARIA (V) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” BĂTAIE cordială/cardiacă în Do Major [cam TOT] DIVINA TRAGEDIA: MARIA (IV) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DUPĂ APUS (mic...tratat de singurătate)
Mai multe din această categorie:
