Oare ce mai face, Doamne, doamna mea?
câte rochii negre, lungi, de catifea
mai îmbracă-n seară? cui le duce, oare,
să le soarbă-n taină...(şi-n amiaza mare)...?
cui le mai dezbracă?...oare unde sânt
ochii-mi să le umble-n foşnet pe pământ?
Ce mătăsuri, oare...(când se va întoarce
de sub jugul celor trei meschine Parce)...
va purta spre mine...(semn că se mai poate
smulge frumuseţea din singurătate
şi adusă-n jertfă marelui Nimic)...
ochii-mi să le umble mult pe borangic?
Când începe, Doamne, primul din păcate?...
(fără el, doar resturi de Imensitate
seacă, inutilă văd venind încoace
şi plecând încolo)...oare ce mai face
doamna mea?...doar asta, doar atât am vrut:
valsul cestei rochii printre Cer şi Lut!
Dezlegare la valsul dintâi (situaţie de urgenţă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
