Staţi mai încoace, scoateţi lacrimi... vine trenul
tocmai de-atunci, zvârliţi cu flori în calea lui,
vine cu ea: soprană lungă, fără moarte,
miră moldavă şi cu irişi amărui!
Stârniţi vioare, păsări calde, păsări lire,
stârniţi cuvinte care-atât au aşteptat,
porniţi săruturi... spuneţi: doamne, cum coboară
încet, mereu, din viitorul celălalt!
Aduceţi pâine, sare, vin, aduceţi mire,
şi curcubeu mai drept, şi curcubeu mai strâmb...
şi-n ceastă clipă sacrosanctă a nuntirii
să-nceapă toată filarmonica de câmp!
Veniţi încoace, scoateţi lacrimi... pleacă trenul
cu tot cu nuntă, în trecutul celălalt...
zvârliţi cu flori în urma ei, tocmai acolo,
unde dă-n taină pomul primului păcat!
Două trenuri (întru memoria sopranei Diana Spânu, înălţată la 39 de ani) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
