oare ce să-mi facă moartea...dacă viaţa nu-i în stare
să mă suie în icoane, să mă ţină pe picioare,
să mă pună doar oleacă lângă cei de pe perete,
să mă lase-n lumea asta...cât ai zice frunză verde?
ce să dreagă, ce să strice, ce să tacă, ce să spună,
când moldova bate-n poartă şi cu pâine şi cu sare?
când eu vreau să-i fac din liră, dar ea fulgeră şi tună,
zvârle din senin cu piatră...ce să facă moartea, oare?
oare ce să-mi facă viaţa...dacă nici moartea nu poate
să mă ducă în ispită, să mă smulgă din păcate,
să mă-ndrepte, să mă strâmbe uite-aşa, să mă asume
după preţul şi dispreţul firii mele-n astă lume?
să mă ia şi să mă ducă pur şi simplu?...nu se cade
când se surpă luna-n ceruri şi mor fluturi pe stamine?
când mireasa mea moldavă zvârle rouă după mine,
moartea-i o nimica toată...şi nici viaţa nu mai poate!
Când mireasa mea moldavă (poem pentru rouă şi piatră în sol major etern, pentru Gheorghe Niculesc) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
