erau femei din ce în ce mai rare
şi toate încăpeau într-un cuvânt...
poeţii sărutau statui de sare
şi universul coborâse pe pământ
încet abia se contura în zare
un strop de cer un strop de orizont...
poeţii sărutau statui de sare
şi le luau în raniţe pe front
şi-n fulgerarea gloanţelor trasoare
citeau la corbi fotografii plângând...
şi iarăşi sărutau statui de sare
şi-apoi tăceau în cer şi pe pământ
acum sunt multe ane mone lise
poeţii sunt din ce în ce mai rari...
femeile sărută manuscrise
şi nasc homeri cu ochi şi ochelari
Cântecul şi descântecul statuilor de sare (ordin de zi pe veşnicie) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
