Moto: "Pentru unii,
chinul de-a viaţa se aseamănă cu fericirea de-a moartea"
(Vasile Sevastre Ghican)
Te rog să mă ierţi că trăiesc mult prea mult
când moartea-i săracă şi-aşa de flămândă,
că pot să mai strig în pustiu şi s-ascult
cum umblă pe drumuri, cum şade la pândă
şi plânge şi cere şi vrea să mă dau
acum de băut, chiar acum de mâncare...
dar n-am nici un Ag, şi nu am nici un Au...
e scumpă, mi-i milă şi ştiu că o doare!
Mi-i milă, o doare, dar n-am ce să-i fac...
i-am spus, de demult, la-nceput, să priceapă
că viaţa mea-i fulger născut în zigzag
de scris pe pământ şi pe aer şi-n apă,
de scris pe zăpadă, pe cer şi pe foc,
pe gândul că ştie, pe visul că poate
s-asculte cum fulger în veci şi o rog
să-nveţe să fie un alt fel de moarte!
Să-nveţe să rabde, să vadă şi ea
ce-nseamnă să mori de târziu, de devreme,
de foame, de sete, de inimă rea,
de doruri când sufletu-i singur şi freme
cum pasărea-liră bătută de vânt,
cum lebăda neagră în noapte cu ceaţă...
te rog să mă ierţi că mai sânt, chiar mai sânt
în braţele tale, mărunta mea viaţă!
Săracă şi scumpă (fără bijuterii) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
