Moto: "Numai durerea sufletească îşi atinge scopurile propuse"
(Vasile Sevastre Ghican)
Bună dimineaţa, doamna mea... de pică
stelele-n ogradă, merele-n grădină,
fulgerul pe dealuri, liniştirea-n frică...
se aud pe Cale şi încep să vină
încărcaţi cu gânduri proaspete şi bune,
plini cu tufănele, fără vorbă multă...
vin Poeţii lumii, toţi, să ne cunune
şi să ne descrie-n ceastă lungă Nuntă!
Bună dimineaţa, doamna mea... de sare
luna din fântână, luna din căldare...
cică vrea la Nuntă, cică vrea să ţină
cercul fără capăt, cercul de Lumină
pe asupra frunţii/creştetelor noastre
aplecate, parcă, tocmai până unde
am citit în steaua primelor secunde
grele, dulci, amare, faste sau nefaste!...
Bună dimineaţa, doamna mea de pâine
şi de sare... astăzi (încă) va fi mâine!...
Iată-i, vin din colo, iată-i, vin dincoace...
asta este, doamnă, muzica ce-mi place!
Notă: Cacofonia din ultimul vers îi aparţine lui Carol I. Trăiască Regele!
O doamnă de pâine şi sare (constatare în cheia sol) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
