Port un cuvânt în formă de vasile,
ion, maria, gheorghe, sau ilie,
sau constantin, sau pavel, sau ileana...
şi cică-s om pe care timpul scrie
poveşti de viaţă şi poveşti de moarte
sub litera păcatelor complice...
sunt ca un simplu câmp de bătălie
cu ochi opriţi, cu mii de cicatrice,
şi zgomote, şi steaguri zdrenţuite,
şi-atâţia morţi...şi numai morţi cu zile...
şi greutatea nopţii peste toate,
şi corbi mâncând triumfuri inutile!...
Şi singur, cel mai singur când cuvântul
pe care-l port nu mă mai poate duce,
când nu mai am nici viaţă şi nici moarte,
când nu mai am nici litere pe cruce,
când vine cineva şi nu aude
nimic în plus, nimic în minus...poate
să nu sărute mâinile minciunii
şi să nu-mi scuipe în singurătate?...
Port un cuvânt n-această formă până
la ne-sfârşit şi ne-nceput...şi, dacă
nu crede nimeni, să ridice ochii
şi glasul...şi lumină să se facă!
Un simplu câmp de bătălie (fiat lux!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
